UN FLUTURE PRIN LUME.

noaptea târziu

2010-06-20T02:22:00.001+03:00

Nu am mai scris demult. Mă simt chiar vinovată şi am realizat încercând să mă loghez, că nici parola nu o mai ştiu ca înainte, cu ochii închişi. Mi-am cam părăsit blogul şi el pe mine, încercând să supravieţuiesc între serviciu şi facultăţi. Aşa suntem toţi în ultima vreme şi prin toţi, nu vreau să exagerez, referindu-mă la toţi oamenii, toţi pe care îi cunosc eu, să zicem: grăbiţi, nervoşi, în priză. Nu ştiu, dacă e chiar un lucru bun să fii tot timpul conectat la sistem, să fii tot timpul în căutare de ceva, să fii tot timpul cu ochii pe ceas. La urma urmei, viaţa în sine e un ceas, nu trebuie sa ne comportăm şi noi ca un ceas. Nu trebuie să fim mereu, "în-programaţi", fixaţi, lipsiţi de energie, robotizaţi. De ne-am găsi toţi timp să ne bucurăm de lucrurile mărunte (ştiu că e fumată deja, dar take it or leave it!), de ploaie, de tunete, de un film bun, de cei de lângă noi. De am înceta să tot găsim pretexte pentru a face diverse lucruri, de am fi mai spontani şi de nu am mai aştepta a kick in the ass că să facem ceva ce ne dorim.

Aud des replici de genul "nu am timp, nu am chef, nu am bani". Le spun chiar şi eu, de ce să fiu găină să nu recunosc. Da, le spun!!De ce? Pentru că aşa m-am obişnuit. Asa ne-am obişnuit cu toţii. Timpul este atât cât este, mai mult de câteva ore nu am avut şi nu vom avea niciodată într-o zi. Deci de ce să nu avem timp? Pentru că nu ştim ce să facem cu el, pentru că pierdem vremea gândindu-ne "oare aş avea chef?", "oare aş putea"?, "oare am voie"? Cheful- stare de moment. Iţi vine mâncând, vorba aia. Cred că e mai mult o chestie de voinţa, vrei să ai, sau nu vrei să ai chef. "Neavutul chefului" e numai un pretext pentru "nevrut".
Cât despre bani, e adevărat, dacă s-au terminat, s-au terminat. Nu poţi face alţii ciupindu-te de urechi, cu toate astea şi ei, ca şi cheful, sunt doar un pretext ca să ramai trăind aceeaşi zi.

Pentru că e aceeaşi ca cea de ieri, ziua în care nu ai făcut ceva pentru că nu ai avut chef, timp sau bani.Bye!

no mail no foto no ha ha

2010-05-19T14:03:00.000+03:00

Voi ştiaţi ca pe yahoo mail nu poţi pune poze direct în mail? Adică să dai un copiuţ-pasteuţ acolo, lângă textul propriu zis, sau să ai ceva buton de insert picciăr, sau add sau anyyythiiinggg??Nuop, nu se poate. Mi-am stors creierii vreo săptămână şi am întrebat în stânga şi în dreapta şi am citit forumuri de geniile adunate ale it-ului. La un moment dat am crezut că am gasit soluţia şi eram veselă ca raţa-n lac, mi s-a zis că se poate dar că trebuie să alegi html în loc de plain text şi dupa aia să bagi codurile şi să scrii normal textul. Da, dar nu. Merge. M-am lăsat baltă (oare de ce se zice baltă şi nu groapă sau lac?). O să mă rezum la "attach file" şi i-aş ruga pe ăi' mari de la yahoo să pună acolo un butonel şi pentru mai neajutoraţii ca mine, să putem pune dom'le poze în mail.Gracias cu anticipatiozione.Pa!

când sângele refuză să mă părăsească!!

2010-04-25T18:30:00.000+03:00

Eram la Medicover.Asta ca să încep aşa în stil "marin predian", că tot îmi plăcea mie Moromeţii când eram mică. Mdeci, am fost să îmi chinui venele şi creierii, adică să îmi fac analizele de sânge. De fapt, că tot adusei vorba, nu ştiu de ce zicem să "ne" facem analizele de sânge, că doar altcineva ne perforează vena ca la gater, nu ne împuşcăm noi acul ăla sa radem sângele afară. Mă aşez formos pe scaunul roşu (bolnavi psihic fratee, aştia la recoltări cu mobilierul lor), întind mâna la domnişoara asistentă care îmi prezenta ustensilele...ca la fabrica de betoane-armături: "deci, e numele tău aici da"?

Eu:"ăăă, daa"?
Ea: "seringa, o scot din folie da"?
Eu: "scoate-o??"
Ea: "acul, îl scot şi pe el vezi tot din folie".
Eu: "do you have really,really, have to"?

Le înşira ea acolo pe toate, parca mă operam pe creier, scoate nu ştiu ce crengile mele de şnur, mi-l înfăşoara după mână, mă da cu spirt!!BLACK!!!
2 minute mai târziu: mă trezesc întinsă pe un pat ROŞHHHU, una din ele mă mângaia pe frunte, una îmi dădea apă, ceilalţi îşi dădeau cu părerile prinprejur: "da, păi e nemâncată de aia", "vai da ce păliduţă e", "şi e şi tare slăbuţă".
Aş fi putut să-mi pierd creierii cu 30 de secunde mai târziu-a concluzionat asistentuţa- ca să îmi poată recolta mai mult sânge, să nu trebuiască să-mi găurească şi mâna stângă. Dar cum norocul meu e dus cu grebla pe Cuejdi, a trebuit să mai îmi ia sange, IAAARR, din cealaltă mână. Aşadar, propun minţilor strălucite care studiază protoni şi adn-uri şi chimia picioarelor, să inventeze o metodă mai puţin "leşinabilă" de a recolta sânge, pentru că asta care se practică e violentă, dură şi comunistă. Am zis!

concediu

2010-04-21T14:06:00.000+03:00

Mă aflu şezând în concediu (pe concediu, chiar) de vreo săptămână jumate. Nu pot sa zic că îmi merge rău, considering the fact că mănânc şi dorm toată ziua. Ca să ignorăm drumul făcut până la mâncare şi întorsul în pat. Mai un film, mai un documentar (mi-am petrecut ieri juma' de zi pe National Geographic), o veche pasiune de a mea. Când eram prin generală-liceu şi toţi erau înnebuniţi după activităţi gen cafele în craşme, chiulit peste garduri, meciuri de fotbal şi de wrestling, eu eram cu ochii piuliţă la documentare. Mi se păreau interesante şi ţineam de cuviinţă să îi informez şi pe ai mei, care obosiţi fiind după 10-12 ore de muncă trebuiau sa fie zgâriaţi pe ureche: "să vezi mami, Napolen a fost de fapt otrăvit, şi bomba aia de la Hiroshima de fapt nu a fost bombă, că a fost complot". Bineînţeles că primeam răspunsuri însoţite de căscături şi probabil replici interioare gen "e mică şi ea". Oricum, băieţii (şi fetele, hi hi) de la National Geographic fac aceeaşi treabă bună, pe care o făceau şi când eram eu mai mică.

În rest încerc să îmi dau seama de sensurile de mers prin oraş (doar nu credeaţi că scriu un post în care să NU comentez ceva). Vreau să spun că au eliminat toate semafoarele posibile. Dacă au mai rămas 3 ar fi demenţional. În rest, în toate intersecţiile sensuri giratorii, din alea cu bidoane de apă sau ce o-r fi având în ele, rosii şi albe, ca la mama zmeului sălbatic din praznic. Plus că toate trecerile de "petoni" sunt în alte părţi. Mă trezesc aşadar trecând aiurea cu maşinile în fundul meu şi cu sormea tragând ca de deţinuţi "treci încoace, trecerea e mai încolo", deşi na, am traversat pe acolo pe puţin 15 ani. Anywaaay, nu mă deranjează că e total dezorientant să mergi prin oraş pe jos, cu maşina nu mai zic, cui care dă când prioritate, până la urmă tot cu "Datul jos din maşină şi gesticulatul maimuţesc te salvează", ci aspectul estetico-arhitectural al acestor bidoane făcute sensuri. Nişte copăcei drăguţi, nişte ghivece mai mari cu flori, nişte străturele cu plante, nema, nu am auzit noi pe la primărie, dar lasă e bine că aveţi bani de săpat tăăăt oraşul dintr-un hăt în altul, parcă faceţi tuneluri să declarăm război Bacăului, că prea se mergea hârtiuţă şi făceau băieţii liniuţe cu Ticourile.

Totuşi 10 pentru decoraţiile de Paşti. Drăguţele şi de bun gust, not too much, nici prea puţin, un iepuraş-urs panda cu un ou pe acolo ameţit, nişte lumânărele-becuri, coşuleţo-saci simpatici.That's all for today!!Tha tha!

finding a job

2010-04-06T12:49:00.000+03:00

Ca absolventă de facultate, adică şomeră, ca să fiu mai explicită, nu prea ai multe şanse, asta ca să nu zic că nu ai deloc, caca, nix, şanse.Şanse în sensul de a-ţi gasi un job decent, să-ţi poţi permite o pâine cu seminţe sau un ulei din ăla Unisol. Bineînţeles, există şanse dacă îţi doreşti o carieră de florăristă, macaragiu sau pam pam, salvamar în Spania. Adică, de ce nu dom'le, doar am terminat o facultate, am enşpe mii de diplome şi atestate, de ce nu ar fi meseria de macaragiu ceva pentru mine. Sunt mofturoasă, stiu! Mbuun, să zicem că totuşi îţi găseşti un job ca lumea şi te duci la interviuRI!!Cât mai multe şi fără număr, parca te-ai angaja la SRI, dar măcar aia se documentează bine, ca să nu zic că te caută şi de culoarea scutecului când erai mică. De ce aş da interviul cu o persoana mult mai puţin pregătită ca mine şi care pune întrebari standard, notate, în cazul în care am noroc, sau nenotate, momente când am parte de "ăăă-uuurii" şi "oare ce să o mai intreb".

Nu ştiu, poate că "suprapreciez" eu importanţa unei firme sau a unui job şi atunci aşteptările mele sunt mult mai ridicate decât ale lor. I mean, ce relevanţa au întrebări gen "ce diferenţe găseşti între actualul job şi acesta" saaauuu "cum te vezi în 5 ani". Coooom'on, poate în 5 ani nici nu mai sunt, ce vă freacă pe voi grija ce fac eu în 5 ani, voi mă angajaţi acum în prezent şi oricum poate nici voi cu firma mamii voastre nu veţi mai fi în 5 ani. Astea sunt întrebări-tip copiate de pe la americani, indieni etc etc, pentru joburi la care probabil ar fi relevante. Şi de ce trebuie să vă daţi aşa importanţi ţinând interviuri în mai mulţi pasi (a.k.a proces de recrutare)? Hai să fim serioşi aveţi ditamai 10 etajele de firmă şi teancurile de diplome înţintuite în pereţi şi nu sunteţi capabili să vedeţi daca un om e apt sau nu pentru jobul pe care îl oferiţi de la primul interviu? Şi chiar va trebe tot felul de teste de inteligenţă,de tabelărie şi de nu mai ştiu eu ce? Şi trebuie să vorbeşti şi cu recruiterul şi cu hr-ul şi cu clientul şi cu clanţa poate??Aaa şi să nu uităm de celebra "care sunt scopurile tale în carieră"? Ce carieră frate, dacă eu NU am carieră, adică am 22 de ani, am terminat o facultate, fac master, am vai de steaua mea de experienţă şi voi mă întrebaţi de carrrrrieraă!!?? Dacă aş avea o carieră ca lumea, aş mai fi aici, să mă rânjesc la voi?? Oricum, e greu probabil şi în alte ţări să îţi găseşti de lucru, dar ca la noi la nimenea, dacă nu te caută şi-n chiloţi nu sunt importanţi!!Over!

evoluţie

2010-03-14T16:56:00.004+02:00

Ce aiurea e când afli că oameni cu care beai până dimineaţă, sau până sub masă, sau până nu mai ştii de tine, se căsătoresc. Adică, ştiu că nu e un lucru de care să-ţi pară rău, dar parcă trec în altă viaţă. Parcă se trage o linie aşa, în faţa ta, cu zgomot şi lumini şi ar zice (linia): na, treci dacă poţi. Şi oricum, dacă treci linia, deja nu mai eşti tu şi prietena ta ci tu, prietena ta, soţul ei şi persoanele aferente. Şi oricum o veste de asta, dacă vine din partea unor foşti colegi parcă te loveşte ca scândura în nas. Pooocc!!"Te măăăăriţi?Cu Ixulessscuuuu"?

Ideea e că luni mă anunţa bunica mea, că am primit o invitaţie la nuntă. Buoon, mă gândeam, altă verişoară care îşi pune pirostriile, se duc ai mei la nuntă pam pam. End of story!!Nu, dar trebuia dom'le să mă enervez de luni aşa, adică mireasa e colega de a mea din generala şi mirele....la la...tot coleg de generală. Therefore, nu se duc ai mei la nuntă, deci şi prin urmare nici un pam pam şi nici un end of story.

Mai spre miercuri aşa, primesc puzderie de mail-uri. O colegă din generală, ne găsise pe mine şi pe altă colegă pe feisbuc. Deci ne punem la curent, sau la apă, sau la gaz, una din noi se va mărita la anul în august. Estupendo!!Azi, prietena mea din facultate, partenera de băut, de copiat, de plâns, de înjurat, imi scrie aşa brusc şi fără introducere sau avertizare: "e stabilit. la anul pe 21 mai". În gândul meu, Oscarurile, Paştele, vre-un concert pe la Izvor. Nope, she's getting married. Deci 3 dintr-un foc. Partea bună e că îmi voi îmbogăţi garderoba cu rochiţe şi pantofiori. Partea mai puţin bună e că stau şi mă gândesc la momentele când evenimentul cel mai important din viaţa noastră era sa scriem bileţele la băieţii de care ne plăcea sau să luam 10 în teză la matematică. Sau când ne hotaram în câteva zile cum şi când să cerem voie alor noştri să putem merge la bal. Şi câte zile înainte să facem curăţenie, ca să ne asigurăm răspuns afirmativ. I guess, cu trecerea timpului şi importanţa anumitor lucruri creşte sau scade, iar aspiraţiile se schimbă în funcţie de ceea ce deja am realizat. Evoluăm şi ajung să ni se pară firesti, lucruri la care până atunci numai visam.
Repetăm pe bune, joaca de când era mici (de exemplu, eu tot timpul când eram mică mă jucam de-a serviciul, bine acum nu mai este aşa de funny să te trezeşti pe bune dimineaţa să te duci la muncă, dar ne obişnuim). Aşadar, evoluţia ne şochează, că aici voiam să ajung şi veşti de genul povestite mai sus, ne miră, deşi nu e decât un alt pas ce îl facem în viaţă, ca şi atunci când eram mici şi schimbam rolurile între noi: "hai azi fii tu mamă", cu diferenţa că acum, când schimbăm rolul, o facem pentru toată viaţa.

Despre dragoste și prieteni

2010-02-09T15:15:00.010+02:00

Știu că titlul postului e cam emo, chiar deprimant, gen "aruncă-te de la etajul 7 direct sub roțile unui tir", dar cam așa și vrea să fie.

Se zice că prietenul la nevoie se cunoaște. Eu aș completa: prietenul la nevoie se cunoaște că nu e prieten. La nevoie se cunoaște, dacă ți-e prieten, amic, dușman, dacă poate lupta pentru tine până în pânzele albe, negre, ce culoare o-r avea pânzele alea, sau dacă te lasă ca un căcat de găină singur pe drum. Ideea este că am participat la un concurs și ca la orice concurs, am vrut să câștig. Ceea ce s-ar fi și întâmplat, dacă nu s-ar fi desfășurat concursul în țara corupției și a fraudei și a "nu câștigă cine merită" ci "care are pila mai lungă și mai mare".

Am iesit pe locul doi, în urma "prelungirii" din unele sau altele motive, a concursului, dar aș vrea totuși să mulțumesc anumitor persoane care s-au zbătut, au devenit stresanți, sectanți, cu ochii roșii ca de vampiri, care au dat mass-uri și mail-uri și mesaje și care și-au luat probabil ignore și ban și care au fost dați afară din anumite site-uri, dar care nu au renunțat și au mers mai departe. Oameni care nu erau în lista mea invizibilă de prieteni, oameni care poate meritau să înlocuiască pe alții care nu-și meritau locul.

Așadar: îi mulțumesc surioarei mele, care ar fi fost în stare și să spargă parole la NASA, să facă trafic de persoane, să mute garduri și să rupă picioare, care s-a certat cu toți "împotriviții" și toți "de ce-iștii" și care s-a ținut de mesăngeruri, chat-uri și forum-uri.
Next, îi mulțumesc Găbiței care a încercat pe toate părțile și pe toate colțurile să își modifice ip-ul, să facă rost de ip-uri, să fure ip-uri, eventual să cumpere ip-uri la negru.

De asemenea, mulțumesc: Roxy, Adutza, Alexutza, Sânziana, Fra (Răzvan), Hanna(Mi Vida), Bogdan Todică, Nouella, Ciumprian, Vali, Cosmin, Dan & Ana, Joka, Bia & Valy, Mircea, Răzvănel, Roxxy, Koko, Bogdan, Carmen, Monica, Ella, Raluk, Radikl, Victor, Andra Stanciu, Andrei, Fluffy, Elias, Ciprian și Madalina. Dacă am uitat pe cineva, să se sesizeze și îngroș lista! Thanks again folks!

Nunta la Moldoveni

2010-01-14T09:39:00.009+02:00

Scriu acest post cu o întârziere de jumatate de an. Scuzele de rigoare!Dar am promis că scriu. Nu neapărat pentru că sunt și eu moldoveancă (and proud of it) dar și pentru că avem cele mai lungi și mai tari nunți de când se uita mața sub coada câinelui.
Să încep așadar!
Astă vară, mai exact pe 15 august, a fost mare sărbatoare la mine pe stradă. Cred că a fost de fapt cam singura din ultimii ani, cam de când ne-au făcut bar în colt, care pe rând a devenit pompe funebre, închirieri motociclete și reparații frigidere. Mna, așa că trezirea cu întinderile de măsele și spălatul pe fasole, coafatul, întinsul, ruptul, prinsul, enervatul, aruncatul, săritul în rochie, legat, dezglegat, strâns, destrâns, totul până la 8. După aia, plecatul la Ana, a.k.a Mireasa. Bun, ajung acolo, mireasa nu-i. Dar agitație mare gen: "ce-s cu prăjiturile astea aici, de ce aici e cremă maro și nu albă, ce e cu fundița asta roșie aici, de ce e fața de masă strâmbă, unde mi-e șapca, unde e Ana, unde e Ana, unde e Ana". E drept că în ziua nunții, toate întrebările încep sau se termină cu prenumele miresei, dar la nunta lor, nu numai întrebarile începeau cu Ana ci și afirmații simple gen: "ce poartă frumoasă....are Ana(de parcă ea a pus-o acolo)" sau "unde sunt oare furculițele....Anei"? Ca să nu mai zic de propoziția mea preferata: "Ana a zis să...."!!O propoziție atât de simplă dar care spunea atât de multe. Nu numai că suna enervant de imperativ, dar mai trebuia înainte să termine de zis verbul, să te îndrepți spre a face ce a zis Ana...să faci!

Bun, pe la 11 și ceva își face apariția mirele. Care ziceai că e sora prințului din Zimbabwe. Cu diferența ca ăla vine cu cireada de cămile. Mda, el a venit cu cireada de mașini. Și mașini știu că deja e la plural, dar nu cred că e la pluralul care trebuie inteles. Deci mașini, mă, multe și de toate culorile și cu toate brizbrizurile, din ele coborând numai cămășuțe și crăvățele și rochițe și pantofi cremuiți. Deja mă gândeam, mai dărâmăm din gard ca să intre toți. Dar noroc că au intrat pe rând. Am ratat cumpăratul miresei, pentru că am fost trimisă de trupele teroriste "Ana forces" să decorez mașinile cu funde și chestii, după explicații gen" funde mari oglinzi, funde mici și voal spate, funde roșii mașina cutare cutare". Incredibil în cate se poate diviza creierul unei mirese în momentul nunții.
Am înteles din surse voiajere, că mireasa a fost cumpărată pe bani puțini, mult mai puțini decât ar fi trebuit și I totaaaaaaly agree. Adică, dacă la alte nunți mirele era ruinat dinainte de a stabili că se va însura, aici a scăpat ieftinache chiar. Plus că s-a lăsat cu putine ciocăneli în ușă și puține rugăminți gen "aveți o mireasa bla bla bla". De fapt, din câte am auzit a fost un dialog-monolog: "aveți mireasa?avem, uite banii, uite mireasa".

Mmbun, dupa aia hai să punem flori în piept. Pe cine cade păcatul, pe mine și mireasă. Subliniez pe mine, pentru că am visat 2 luni dupa aia bolduri și flori. Bineînteles că nu a lipsit pupatul, adica linsul chiar din partea unelor babuțo-vecine. Oricum Ana și-a încasat mult mai multe pupături ca mine, că eu mă mai fituiam după ce puneam florile, cică ma uitam după bolduri (deși le aveam în mână), cică strigam dupa Andreea (deși știam unde e) sau pur și simplu făceam o "îmdolduire"maraton de nu aveau timp nici să zică "china".

Oricum procesul de pus a florilor a durat cam toata ziua pentru că se pun și acasă și la restaurant și daca am ratat vreounul și la Biserică și în mașina și în curte. Mnaa, începem vestita și mult prea lunga hora a miresei, ne amețim de 50 de ori în acelasi sens, ca la sensul giratoriu, mâncăm, bem și țuști în mașini spre Biserică. Biserică, care nu numai că era în alt oraș, dar și în alt JUDEȚ. No, și acum să ne imaginăm cum mărșăluiesc 20 de mașini toate cu baloane prinse sănătos și bărbătos de moi, dintr-un județ în altul. V-ați imaginat da?Bun!!Oricum zburau baloanele ca porumbeii kung-fu, în toate direcțiile și până am ajuns la Biserică mai erau 3 baloane și 2 funde la 4 mașini. Mai mult sau mai putin!!Ornamentele în Biserică, no comment. Cred că e prima nuntă la care merg și e decorată așa cu stil și culoare. Dacă până și băbetimea a sesizat că e ceva deosebit și a crezut de cuviință să mă întrebe: "da' așa se poartă pe la voi la Piatra-Neamț"?. M-am simțit de parcă m-ar fi întrebat: "la voi în tribul Dungilor Roșii pe stânga, se poartă decorații în Biserică la nuntă"?Daaaa, mamaeeeeee!!!

Voi trece peste aruncatul-nemaiauzit a orezului pentru noroc, iarași se pare obicei de la Piatra-Neamț, de se uită lumea ca la sectanți la noi, asta după ce clanul domnișoarelor de onoooaare a băgat prăjituri de parcă postisem 2 luni înainte de nuntă și cu tot roiul de mașini și flori și chiueli am plecat la restaurant. Cu foamea-n ochi (cum ziceam, am postit 2 luni înainte de nuntă!!!NOTTT!!) așteptam invitații. Care trebuiau și ei îmbolduiți și înfloriți și bine-veniți! Și dacă am văzut noi că nu e rost și timp să ne atingem de aperitivele de pe masă, am dat iama în prăjituri. Că na, domnișoare, domișoare, dar foamea tot foame e!!
În rest, moldovenii dansează la nuntă!!Dar dansează frate!Eu n-am mai văzut sârbe de juma' de oră și hore de 5 ore și după aia treceau la latino de parcă ar fi croșetat fulare cu 5 minute înainte. Și buchetul nu trebuie să îl prindă una din domnișoarele nemăritate, cum e obiceiul de la căruță încoace. Nuuu dom'le, ce tot atât sa prinda fetele (deși noi ne postasem încimentat așa, strategic, calculasem distanța, viteza, aria pe perpendiculară, înalțimea tot, al nostru era buchetul); nuu, ne trăznește Ana cu vestea bombă: stați, că aici tre' să prindă un băiat buchetul și dupa aia să își aleagă o mireasă!!!Great!!!ne-am încruntat până ne-au ajuns măselele în urechi, ne-am revoltat, ne-am uitat urât, dar până la urmă tot un băiet a prins buchetul!Nemăritat desigur!!
În concluzie, de fapt doua concluzii. First of all, felicitări mirilor de mai sus pentru stilul și eleganța cu care și-au organizat singuri nunta și în al doilea rând, nunțile la moldoveni sunt tari!!Bem, dansăm, mâncăm, chiuim, cântăm, mâncăm, mâncăm, iar bem, iar dansăm, după aia râdem, mai "biem" ceva și așa o ținem până dimineață. Și daca nimerești una ca cea descrisă mai sus, dau lecții de supraviețuire!!

Tish Hinojosa- Donde voy

2009-12-14T12:23:00.001+02:00

O melodie drăguţă, aşa de dimineaţă!

Christmas

2009-12-13T15:57:00.006+02:00

Am zis iniţial că nu voi scrie despre Crăciun pentru că numai despre asta se vorbeşte de vreo lună. E un subiect epuizat la fel ca şi alegerile, la fel ca şi încălzirea globală şi sfârşitul lumii. Dar la fel ca şi marea, Crăciunul mă fascinează. Nu ştiu dacă am rămas cu o obsesie de când eram mică, sau dacă e ceva mai recent, ideea e că e singura sărbatoare din an, care mă face să mă simt altfel.
Spre deosebire de alţii care îşi plănuiesc Crăciunul prin locaţii exotice, prin hoteluri de 5 stele şi multe grade plus, pentru mine Crăciunul este sinonim cu "acasă". Mă voi întoarce mereu acasă de Crăciun, oriunde aş fi şi oricât de muuuulţi bani aş avea.

Mi-ar plăcea totuşi, să mai văd Crăciunul aşa cum îl vedeam când eram mică şi mă fraierea mama că dacă nu mă duc să colind toţi vecinii şi toate tănţile şi nenii şi mătuşi şi unchi şi găini şi toată vegetaţia sau nevegetaţia din cartieru-mi minunat, între timp sigur va veni Moşul. Moş, care în fiecare an avea aceleaşi roţi la sanie, căci îşi lăsa amprentele "saniei" în faţa porţii. Până când am mai crescut şi mi-am dat seama că sania nu are roţi, ci şine şi atunci cărui fapt se explică urmele de roţi din faţa porţii. Da, eram genul ăla de fetiţă cu multe întrebări tâmpite şi care începeau toate cu "de ce". En fin, aşa cum mi-a explicat (a se citi "minţit în stil urât") mama, moşul mai vine şi cu maşina personală, pentru că a lăsat sania Crăciuniţei. Right!!

Mai îmi plăcea când se chinuiau (both) mama şi mamaia, să mă înveţe în fiecare an alte colinde. Şi să îmi rererere-explice de ce trebuie să învăţ colinde noi. Asta ca răspuns la întrebarea: "mami, pot să cânt Moş Crăciun cu plete dalbe"? Bineînţeles că sala de repetiţii era în bucătărie printre cozonaci şi alte bunătăţi, spre disperarea tatălui şi a bunicului meu şi până la vârsta când a început să înteleagă şi ea cine zbiară aşa, a surioarei mele. Nu prea înţelegeam, de ce tanti Lica vine şi colindă şi ea, deşi nu era nici pe departe copil şi totuşi, bunica mea îi dădea tot timpul din colacii şi dulciurile, proprietatea mea personală. La început am crezut că e din milă, după aia m-am gândit că strânge pentru copii nevoiaşi şi până la urmă mi-a explicat bunica mea, că toţi care ne colindă primesc câte ceva- răspuns, care nu mi-a satisfacut strategiile de afaceri pentru Crăciun. Având în vedere că erau cam 30 de covrigi şi cam 3 pungi de bomboane şi o densitate a colindătorilor de 3-4 pe oră, în mai puţin de 5 ore rămâneam şi fără bomboane şi fără covrigi. Pentru că nu veneau individual, ci în gaşcă şi asta îmi scădea cu mult profiturile.

Bun, nu prea mă încântau, ba chiar mă enervau "urşii". Mai întâi, pentru că îi auzeam dinainte să intre pe poartă. Era un zgomot înfiorător şi oriunde m-aş fi ascuns, de fiecare dată îi auzeam. Ca să nu mai zic de bătaia tobelor (care erau cel puţin 4) şi de măştile urâte, dar urâte măh, cu mult păr şi schimonosite. Şi nu întelegeam de ce în fiecare an e tot vorba despre urs şi de ce nu poate şi delfinul sau vrăbiuţa să aibă dans şi melodie. Până m-a lămurit tata (dezamăgit, că nu are şi el băieţi cărora să le transmită experienţa "dansului urşilor") că aşa e obiceiul, să vină ursul în fiecare an, să se miaune acolo unul, altul să se schelămbie pe jos de dureri abdominale, altul să bată din tobă şi să ragă cât îl ţine gura că i s-a îmbolnăvit ursul şi la sfârşit să plece cu toţii în pas de balet, satisfăcuţi de prestaţia lor artistică.

Am avut mare noroc că ai mei erau mai puţin "comunişti" decât alţi părinţi şi "mosul" venea întotdeauna în seara de Ajun. Nu în dimineaţa de Crăciun. Şi aşa a rămas şi până în ziua de azi. Moşul vine pe 24 seara. Chestia cu 25-ul e luată evident de la "our american friends" care se zgâiesc toată noaptea cu ochii la uşă sau la brad şi sfârşesc prin a adormi curceşte pe unde apucă. Deci, de ce să nu laşi copilul să doarmă liniştit în noaptea de 24, ştiind că Moşul Eschimosul a venit deja?
Când mă gândesc acum, mă distrează listele kiloarhimetrice pe care le făceam cu dorinţele de Crăciun. De la păpuşi în mărime naturală, până la penare şi rochiţe nu lipsea nimic. Când am mai crescut făceam liste şi pentru surioara mea, care nu se afla în capacitatea de a scrie şi pentru mama şi tata care nu aveau timpul necesar sa îi scrie moşului. Diferenţa era, că ei erau trecuţi la subpuncte, eventual la, "aaa...şi mosule..." şi nu în lista cu dorinţe principale.

Mna, deci aş putea vorbi la infinit despre Crăciunurile copilăriei mele şi despre fetiţa enervantă care eram. Ca să trag linie, în creieraşul meu plin de pitici, Crăciunul înseamnă "acasă, marţipan şi portocale". Şi dacă e la ofertă, Coca-Cola Vanilla, de care nu am mai băut din clasa a V a.

Hai, ho ho ho-uţi acolo şi fiţi cuminţi să vină Moşul!

daca si voi sunteti plictisiti nu cititi acest post.thanks!

2009-11-24T09:15:00.004+02:00

Mda, nu am mai scris demult. Nici inspiraţie, nici timp. De fapt, am început vreo 3 posturi, mi-a fost lene să pun diacritice şi le-am părăsit acolo întru veşnicie. Ideea e că acum trebuie să recuperez.
Am avut intenţia-dorinţo-încăpăţânarea să mă duc la vot. Asta după ce am convinso-obligat toată familia mea de şmecheri să voteze cu cine vreau eu. Bun, aşa că am luat una bucată Ioană la 1, 55 şi ne-am dus la vot. Pentru că noi putem să fim bune cetăţene. Alegem o uşă oarecare, păşim maiestuase şi întindem buletinul- mă rog, tentativă de întins, că ni s-a luat tot elanul când am auzit ce cuvinte scuipă aia:"aaa păi pentru cei care nu au domiciliul în Bucharest, se votează pe listele speciale. Bun şi unde sunt listele alea sshpeciaaale??Aaaa, păi la Facultatea de Drept. Adică toate listele sunt acolo? Marfă, ce sa zic!Nu ne-am mai dus, pentru că nu voi pierde 2 ore din viată să mă transportez până acolo şi alte 2 ore să stau la coadă după toţi pensionarii cu sacoşe de rafie.

În rest, mi se pare că tramvaiul 32 este copia perfectă a 35-ului din Cluj. Dar perfectă, măăh!! Aceeaşi 500 de oameni în 2 vagoane, cu aceleaşi 200 de sacoşe şi 15 telefoane mobile. Şi aceleaşi probleme de viaţă:
"Lasă votăm cu Băsescu, ce crezi că ceilalţi fac un căcat mai bun?"
"Alo, fată fii atentă: m-a sunat Cosmin cu anonim, eu ştiu că el era dar el nu mi-a zis că el era, tu crezi că el era"?
"A mai fost rău în ţară, a mai fost şi bine, dar nu prea, dar rău a mai fost, dar nu a fost aşa rău ca acuma"(pensionară căreia i s-a cerut mită pentru doctor).
Metoda de urcare în tramvai mi se pare chiar originală. Atenţie:
"se postează în faţa uşii, chiar dacă esti namilă de 2 tone, chiar dacă ai 30 de kg cu adidaşi. Se aşteaptă deschiderea uşilor- spre o viaţă mai bună probabil- că altfel nu-mi explic. Se bursuluieşte ÎNăuntru. Se aleargă până pe scaun, se aşează pe scaun şi se priveşte cu mândrie în jur, la cei care nu fac jogging în tramvai şi au ocupat un loc în două picioare."Cam asta este procedura. Se poate sări peste pasul "deschiderea uşilor" şi se poate înlocui cu "încercarea de forţare a uşilor dacă nu se deschid în timp util (3 secunde)".
În rest, de la oameni cu căţei în lese şi cu 2 copii pe umeri, nevastă de mână şi veste de la B(N)ike găseşti cam de toate. Plus că afacerile în tramvai sunt chiar înfloritoare, de la şerveţele la pixuri, aţe, şosete, gume, căţei. Marketing de criză.

La serviciu, fiecare cu mama măsii. Cu limba lui, cu clientul lui nervos, cu şeful. Schimburi de replici acide: "in p..la mea, vacă proastă taci că vorbesc eu", prenumele meu e oricum numai Adina nu (de la Jasmina şi Bedina la toate combinaţiile între "D" şi "N"). Toţi conectaţi la Facebook, cei care nu erau, fortaţi să fie, toţi conectaţi la meebo, hi5, bloguri personale, căscături şi întinderi de măsele. Ce mai, mai mare dragul să munceşti.
Spanioli nervoşi la telefon, cu 5 copii şi 2 căţei, 1 nevastă, loc de parcare şi dacă se poate toţi într-o cameră. Că ei nu sunt familie numeroasă. Nemţi efervescenţi şi italieni zgârciţi.
Mda, cam atât. N-am chef azi!Pha!

ochi albastri

2009-10-17T00:37:00.003+03:00

Am privit ieri în cei mai trişti ochi din lume. Doi ochi trişti, înceţoşati, minunat de albaştri. Cândva, cu siguranţă au zâmbit, cândva s-a îndrăgostit cineva nebuneşte de ei. Cândva, priveau lucruri măreţe, admirau florile şi cerurile, zâmbeau oamenilor. A mai rămas albastrul din ei. Albastrul trist, albastrul obosit, albastrul dezamăgit. De viaţă, de oameni, de cei pe care i-a iubit, de cei pe care au iubit-o şi au rănit-o, de cei care au părăsit-o.

Doi ochi care mi-au spus o poveste de câteva sute de pagini. Doi ochi care mi-au dat de gândit, doi ochi care m-au făcut să mă opresc.

"Mă ajuţi te rog?" mi-a spus o voce dulce, înceată, speriată, dezorientată, înfrigurată. Două mâini tremurânde arătându-mi la ce să ajut. Ochii cei albaştri care mă studiau: "oare ce a făcut-o să se oprească"? Cu siguranţă, sinceritatea din privirea ei. Nu mila, nu compasiunea, nu altruismul. Nu dorinţa de a-mi ajuta aproapele. Sinceritatea!!Si desigur, ochii albaştri în lacrimi.

Pentru că toţi avem problemele noastre la care să ne gândim. Pentru că toţi vrem să prindem autobusul, pentru că toţi ne grăbim spre locul de parcare. Şi pentru că îi catalogam pe toţi cei care stau cu mâna întinsă- impostori, mincinoşi, prefăcuţi! Să nu uităm totuşi, că mai sunt şi cei câţiva care, chiar au poveşti de spus, durere de împărtăşit, lacrimi de observat. Deci, în graba aia spre parcare, în timp ce ne enervăm că şeful ne-a mai dat un proiect, am putea să îi observăm şi chiar dacă nu îi ajutăm, măcar să ne gândim, că sunt unii care nu au un şef, care nu vor dormi la noapte sub o pătură călduroasă. Dacă tu, ai fi în locul lor, ţi-ai dori să se oprească cineva să priveasca în ochii tăi îndureraţi?

Dacă da, haideţi să încercăm să judecăm mai puţin şi să privim mai mult!

operţiunea: schaunele!!

2009-10-11T12:27:00.004+03:00

Acum mai nou sunt expertă în montat scaune şi mese. Dacă aveţi nevoie de experţi în montaj şi stricat şi deşurubat şi depiuliţat, chemaţi-mă. Pe mine şi pe colega mea Ioana.
Mda, ne-a achiziţionat proprietarul (în cele din urmă şi după 1000 de "hai" şi "când" şi "vreţi") o masă şi 3 scaune. Aşa că ni le-a trântit ostentativ pe jos şi şi-a luat lumea bună. "Fetelor, vă descurcaţi voi". NOOOOTT!!Cap de tractor!!! Suntem fimei. Fimeile îs cu unghiile şi părul şi asortatul hainelor, nu cu înşurubatul mobilei.

In fine, ne apucăm noi să desfacem pachetele. Numai şurubele şi piuliţe şi părţi dezmembrate şi mulţumită capurilor inteligente de la Ikea, un manual. Ceva în genul "pătrăţel-click", "cerculeţ-norişor", "şurubel-1,2". Adică, neînţelesito-chinezo-vietnameză, de la mama ei de acasa. Dar noi putem. "Trebuie să putem" a zis Ioana vijelioasă. Aşa că, în lipsă de şurubelniţe şi alte ustensile pentru înşurubat ne-am înarmat cu vreo 3 cuţite, un foarfec, cheile, o linguriţă (don't ask) şi un cutter. Şi dă-i şi înşurubează şi prinde şi desface şi "ia uite că stă!!"(strâmb şi total invers). Da' noi putem da???Ajungem la concluzia că ne lipsesc nişte şurubele (pentru că le-am folosit pe toate să prindem spătarul!!) şi am zis să trecem ma bine să construim masa, că doar cât de greu poate fi.

Şi începem să scoatem: două bucaţi albe de lemn, 3 bare, 15 şurubele, 20 de piuliţe, 2 chestii (nu pot să mă pronunţ ce ar putea reprezenta), nişte chestii de metal, nişte chestii de plastic şi bineînţeles, un manual. Cea mai frumoasă poză era aia de pe ultima pagină, unde arăta o tanti cum şedea ea victorioasă lângă masă. Uitându-ne cu jind la tanti, ne închipuiam şi pe noi stând la măsuţa noastră frumoasă de la Ikea, când va fi toată într-un singur loc, prinsă şi înşurubată, nu împrăştiată ca maţele unei filapamciuc călcat de tren, prin tot holul.

Datorită desenelor extraordinar de clare (de ziceai că-s făcute în codul balenelor gravide), reuşim să prindem placajele albe. Relativ, pentru că şurubelniţă nu aveam, iar vârfurile de la cuţite erau tocite de la încercarea de a construi scaunele.
Pe la 2 şi ceva ne gândim noi că poate ar fi mai bine să o lăsăm pe a doua zi când vom merge cu cerşitul prin bloc, de o şurubelniţă. Oricum, pentru două femei, fără şurubelniţă, ne-am descurcat destul de bine: un scaun care stă în picioare cu spătarul înşurubat stramb şi placajul pus pe dos şi o masă care stă perfect cu picioarele în sus, pe gresia din bucătărie. De Crăciun îmi doresc o şurubelniţă. Din aia frumoasă, performantă, cu mai multe capete, profesională. Sau un set complet de cuţite cu vârful ascuţit. That could work too.

destination=>ARMANI!

2009-10-09T15:32:00.003+03:00

Bweii, deci îs obsedată de un parfum. Da' obsedată aşa rău. Când miroase cineva pe strada îl simt de la 5 m şi după ce trece şi lasă dâraa de parfum, rămân aşa pierdută parca aş fi un vampir, care simte miros de sânge dulce, ce i-ar plăcea. Plus că de fiecare dată când trec pe la o parfumerie intru şi mă duc repede să îl mai miros o dată. Miroase aşa elegant, stilat, chic, dulce, sexy, romantic, provocator. Cum vreţi voi. Ideea e că e prea tare.

Am promis că din primul salariu îmi cumpăr. Asta e stabilită chestia de când am aflat de el prima oară. Partea mai şubredă e că înca nu am salariu, pentru că (dăăăhh!!!) încă nu am job, pentru că (futu-i bazmuzucul măsii) încă e criză (şi încă va mai fi). Şi toata una peste alta, ca să mă oftic eu şi mai tare, a apărut şi o nouă variantă de la el. Great!!Deci acum din primul salariu îmi voi lua două. Pentru că trebuie să am ambele variante, ca să nu umblu după aia în continuare ca zombie pe stradă mirosind varianta pe care eu nu o am.

Mna, drumul spre el e lung. Dar când îl voi avea, voi dormi cu el în braţe. Parol!!!!

Bucureşti- part one

2009-10-06T12:32:00.005+03:00

Hello Bucureşti!
Dacă n-ai curajul să te muţi în Bucureşti nu ai sânge rece în tine. Zic eu. Nu ştiu, poate că toţi aveţi experienţe neplăcute cu a noastră dragă capitală, poate unii nu mai puneţi piciorul aici nici tăiaţi în 15 bucăţi, poate că alţii sunteţi îndrăgostiţi de oraşul asta.

Eu, înca sunt în "decizii". Îmi place sau nu îmi place?
Îmi place dacă ar fi să merg toată ziua cu metroul şi dacă m-aş putea plimba zi lumină pe strada cu fântânile arteziene din faţa Casei Poporului (care apropo îi huuuugeee). Şi îmi place că fiecare e cu mama măsii şi te bagă şi pe tine într-o mamă a măsii dacă nu ai deja o mamă a măsii în care să fii integrat (oameni darnici). Ieri am fost cu nişte prieteni în Bucureştiul vechi, pe ceva stradă ce seamană cu străduţele din Salzburg (XOXO). Micuţa şi cu multe cafenele. Fără zgomot, fără praf şi aglomeraţie fără oameni care se ceartă. Parcă nici nu ai fi în Bucuresti. Parcă e un orăşel micuţ, de pe la 1800, unde toţi sunt calmi şi cu voie bună.

Bun, în rest mă enervează (am început deja) că toţi se ceartă. Ori de la loc în tramvai, ori de la 15 cm de parcare, ori care dă cui prioritate ori care are maşina mai maşină şi dinţii mai mulţi în gură. Una chiar se certa de la o pungă de chips-uri cu unul. 90% din ei îs de la foarte grăbiţi în sus. Şi cam tot atâţia au puteri paranormale (ştiu că se va face verde cu 5 secunde înainte aşa că încep să claxoneze). Se trece pe roşu de parca ar fi strada lu' tac'su, se urcă în tramvai de parcă intră în pod şi se vorbeşte tare. Se cânta peste tot şi din toate (în tramvai la acordeon, în metrou din voce sau invers) important e că sunt oameni talentaţi.

Oricum, Bucureştiul ori iţi place ori nu iţi place. La fel cum era şi cu marea. Dacă ştii să vezi părţile bune orice lucru e frumos la urma urmei.

planuri de toamnă

2009-09-30T14:07:00.003+03:00

Trebuie să scriu şi un post despre toamnă, pentru că tot timpul mi-a plăcut toamna. Mă rog, mai mult sau mai puţin, depinzând de cât de ploioasă şi friguroasă a fost. Dar aşa în mare pot să spun că e anotimpul planurilor. Parcă te trezeşti dintr-un vis (mare, vacanţă, munte, prieteni, distracţie) şi intri într-un coşmar(şcoala, serviciu, trezit dimineaţa, cafea multă). Şi începi să te gândeşti cu ce ai greşit. De ce, de la lenevit până la 11 (hai 14) trebuie să te trezesti în fiecare zi la 7 (hai 6)?

Pentru că vara s-a terminat, iar toamna începe distracţia. Adică, cu adevărat distracţia. Te gândeşti: "băi, tre să mă mut, şeful mi-a dat un teanc de treabă, salariul (e criză) îl primesc o dată la 2 luni (pe bune!!!), la nu ştiu ce seminar trebuie proiect, e ziua lui cutare şi cutare, ăia doi au nuntă (trebuie să te duci că ţi-s prieteni), de Crăciun parcă ai vrea să mergi undeva (asa că faci rezervare), după aia unde facem rev-ul, ai tăi vor să te vadă la casa ta (nu de alta, dar poate aşa nu mai ceri bani de la ei), te gândeşti să îţi cauţi altceva de lucru, apa caldă nu merge, pâine nu mai ai, zahăr pentru cafea nici atât. O bei amară!

Oricum, afară vremea (dacă esti născut Duminica) ţine cu tine: probabil plouă de 2 zile, e frig ca-n beci şi toţi copacii îşi dezvirginează frunzele. Bun, aşa că îţi iei frumos toată geanta (ok, valiza) cu probleme o laşi la uşă (vecinului), te duci în pat, cu un ceai de fructe, îţi dai drumul la un film (probabil Sweet november) şi auzind vijelia de afară (presupunem că nu ai geamuri izolate fonic) te bucuri de toamnă.

Pentru mine toamna a fost tot timpul ca anul nou. Încep să îmi fac planuri. Să îmi doresc să merg acolo si acolo, să văd pe ăla şi pe ăla, să reuşesc nu ştiu unde. Mă hotărăsc (în prisma vacanţei care tocmai a trecut) să merg la anul pe nu ştiu ce munte sau să beau cocktail cu paie din China. Aşa că anul nou începe pe 1 Septembrie. So, start dreaming!

Bimbo moartă.O declar nulă!!!

2009-09-30T13:52:00.004+03:00

Viaţa mea a luat sfârşit.

Mi-a murit Bimbo. Da, ştiu că şi voi sunteţi tare afectaţi. Da' nu ştiţi cine e Bimbo nu? Să vă pun în temă. Mă jucam într-una din nopţile când nu am somn, pe un joc cu o Pitzi pe care trebuie să o îmbraci, să o trimiţi la serviciu, la coafor, să îndeplineşti anumite sarcini. Şi ideea e să ai cea mai frumoasă, inteligentă şi cu cei mai mulţi bani Bimbo. Da' eu ca de obicei m-am plictistit după vreo ora cât mi-a luat sa îi aleg un nume demn de o Piţi şi am lăsat baltă jocul.

Astăzi primesc un mail tragic: "Your Bimbo is dead" şi mesajul urlător. Aaaa, următor:

"Its important to take care of your bimbo! You know a bimbo is for life and not just for christams well we have some bad news. It appears you have neglected her and she has sadley passed away anb gone to bimbo heaven. Your Bimbo has died! But never fear - you can save her again! Act quickly to save your Bimbo! Long live the bimbos!"

Deci sunt o criminală. Mi-am batut joc de biata fată, am neglijat-o ca o mamă depravată ce sunt, iar acum mititica e în Raiul Piţilor. Darrr, o pot învia (Thank God) pentru ca viaţa mea să aibă sens din nou.Yuhuu!!

mireasa kitsch

2009-09-29T12:28:00.006+03:00

Astăzi vă scriu despre mirese. Da, nu mă întrebaţi ce am visat azi-noapte.
Am văzut ieri nişte poze (dat fiind faptul că doi dintre prietenii mei cei mai buni, sunt fotografi) cu mirese. Şi privind pierdută pozele, mi s-a aprins un beculeţ...sau un pitic (you pick) pe creier.
De ce toateeeee aveţi buchete cu trandafiri?? Ce nucul meu, nu mai sunt şi alte flori? Şi de ce tăătiii puneţi în piept mirelui ditamai hardughia de floare de stă săracul cocoşat şi aplecat de zici că atunci îl apucă diareea? Unde e ideea aia de simplu, elegant şi frumos?

Şi de ce tăăăăti vă alegeţi rochii de 20 de kg, cu 15 mii de flori şi frunze cu alte 100 de mii de aţe şi becuri şi cercuri şi sârme şi piuliţe prin ele? Unde e rochia aia frumoasă, clasică, de mireasă?

Şi de ce vă faceţi cuiburi prin cap dacă aveţi aşa păr frumos. Acum na, unde nu este nu este, înţelegem. Dar când aveţi un păr lung şi des şi lucios şi mai mare dragul să te uiţi la el, de ce îl cocoţaţi ca ciorile în vârful creştetului şi-l acoperiţi bine (de parcă l-aţi furat) cu 4 tone de voal şi sclipici? Unde e naturaleţea?

Na şi mai vezi once in a while câte o mireasă finuţă, draguţă, simplă. Dar normal că va fi catalogată drept "naşpa" sau "ne-în-pas cu moda" sau "limitată financiar". Da ştiu că nu se discută gusturile, nici mirosurile, nici bla bla bla. Dar poate ar trebui să mai "discutăm" câteodată şi kitsch-urile!

Autumn Mood

2009-09-24T14:51:00.005+03:00

Alinierea!

Family story...

Ce ar fi toamna fără struguri...?

Home alone!

Mom?Dad? Uncle Buzz?

claxonavă-v-aş să vă claxonez

2009-09-23T21:37:00.002+03:00

Atenţie: citeşte acest blog mai ales dacă eşti din Bucureşti.
La noi, în orăşelul nostru micuţ de munte, NU SE CLAXONEAZĂ.
Noi, moldovenii, stăm frumos la semafor şi chiar dacă s-a făcut verde şi Nea Cepuleţ din faţă nu a pornit, NU CLAXONĂM!!!
Iar dacă la sensul giratoriu se asteaptă mai mult, până dai prioritate la fiecare, NU CLAXONEZI.
Dacă încerc să parchez, am să reusesc până la urmă, pentru că tu nu-i aşa, eşti drăguţ şi NU VEI CLAXONA.

Şi să nu credeţi că am ceva cu minunaţii, conpatrioţii noştri din "scârbitală". Dar am observat că majoritatea maşinilor care CLAXONEAZă în oraşul MEU sunt de acolo. Mai mult, mai şi fac semne obsecene pe geamuri ca ultimii ţărani, din spatele unor volane din ultima serie de la BMW sau Audi.

Aşa că data viitoare când intraţi în Piatra-Neamţ, uitaţi-vă la indicatorul ăla cu un "claxonaş" TĂIAT!!!Claxonatul e numai pentru a evita un pericol imediat. Ori dacă stau la semafor şi ăla din faţa mea nu s-a mişcat, nu am cum să comut pe aripi şi autopropulsoare ca să zbor peste maşinile din faţa. Stai în spatele meu şi calmează-ţi nervii "bucureştini". Că tot ajungi undeva. Ori la destinaţie, întreg, ori într-un şanţ cu mâinile şi ochii împrăştiaţi pe o rază de câţiva km. OVER!!

Ai legătura!!!

2009-09-22T20:29:00.004+03:00

Sun azi la o Universitate al cărui nume nu îl pot scrie (Universitatea Bucureşti) ca să adresez o întrebare unor doamne în vederea (dăăhh) primirii unui răspuns simplu: da sau nu.
Bun, deci sun. O dată, de două ori, încerc alt număr, nealocat, sună ocupat, sun iar la primul, intră robot/fax/cafetieră/sandwich-maker, răspunde portarul, răspunde o tanti care nu ştia ce facultate e, ocupat, ocupat, ocupat.
Mă pun să o ajut pe mama la tăiat zarzavaturile pe iarnă (da, au venit toamna şi activităţile conexe).
"Da' nu mai suni şi tu la ăştia la Bucureşti"?-mama
"Da i-am sunat acum 10 minute şi oricum e 11:51, sigur la 12 termină programul".

Sun iar. Sun. Sun. Răspunde în sfârşit şi în gura mamii voastre....o doamnă.
Eu: "Bună ziua, bla bla bla bla bla bla şi dacă am bla bla atunci pot să bla bla bla"?
Aia: "Pai...nu cred, adică de ce?"
Eu: "Pentru că bla bla bla bla".
Aia:" Staţi că vă fac legătura la secretariat"
Îmi face legătura. După ce ascult toată melodia clopoţelului sau ce hit o fi fost ăla.
Răspunde alta cucăză. Iar îi turui povestea vieţii mele, iar îmi face legătura, de data asta la Studii de Securitate cică. Da, tu unde erai cucoană, la Vălenii din Cireş???????????
Mă calmez. Răspunde o piţi, iar încep cu aceeaşi întrebarrrreee, iar îmi face Sf. Legătură. Iar răspunde o cucoană: "Dar tot dumneavoastră sunteţi?Nu v-am făcut legătura la Studii de Securitate o dată"?
Eu: "Ba da şi se pare că mi-au făcut din nou legătura la dumneavoastră"!!!!!!!
Aia:" Of, aşteptaţi vă rog". De parcă ce studiile şi facultăţile şi gardurile voastre, am făcut până acum???????????? Şi de ce mă trimiteţi de la una la alta când voi probabil sunteţi la 5 m una de alta sau cel mai probabil, chiar în acelaşi birou??????
Dar e bine. De ce să mă enervez când după 10 minute de făcut legături şi pus aceeaşi întrebare voi mă trimiteţi înapoi unde am sunat prima dată?? Doar nu plătiţi voi factura la telefon!!Hai scuze că am scris despre voi pe blog.

Enjoy your coffee acolo. Fuck you, very, very, very much!Andreea, ai legătura aia sexy!!!

Lynn Anderson- Roe garden

2009-09-21T20:14:00.002+03:00

O melodie care mă obsedează de câteva zile. O am şi în varianta ringtone dacă interesează pe cineva:

well done, ştefan!

2009-09-20T17:52:00.006+03:00

Ne-am prins şi noi de ce au scos minţile luminate ale oraşului, toate semafoarele şi au pus sensuri giratorii în loc. Pentru că ne-au pus o super fântână arteziană în parc, din aia cum numai în poveşti s-a văzut. Mda, glumesc, sigur nu de asta e circulaţia asa de horror şi sigur sunt şi alte fântâni mai săritoare ca a noastră.
Dar cum sunt obsedata numărul unu de fântâni trebuie să vă arăt şi vouă, pentru că mie una îmi place foarte mult. Pozele nu sunt făcute de mine ci de o fetiţă care se pricepe. Take a look!

mama şi gugălul

2009-09-15T10:59:00.000+03:00

Eram într-o zi pe net. Nu făceam nimic interesant, ci îmi chinuiam ochii citind un blog. Deodată, intră mama furtunoasă în cameră:
"Lasă-mă repede să intru pe gugăl, că i-am promis lu' soră-ta că îi fac o tartă, dar nu am decât struguri".
Şocată, mă ridic frumos de pe scaunu-mi şocat şi el şi îi cedez locul mamei:
"Da eu aşa fac. Când nu ştiu ceva intru repede şi mă uit pe gugăl. Uite "tartă cu struguri". Gata am plecat". Şi iese la fel de furtunoasă din cameră.
"Aaa, dacă termină maşina de spălat, să întinzi şi tu rufele alea".
Ce mai urmează?Să vină tata să îşi downloadeze filme şi muzică? Sau bunica mea sa citească online "Poveştirile Părintelui Dionisie de la Neamţ". În familia mea, totul e posibil.

îi drept

2009-09-10T22:52:00.003+03:00

Vorba aia: când nu-s unghii vai de tocuri. Da, nu era aşa. Nu contează.

Ideea e că printre alte ocupaţii din viaţa mea palpitantă, mă ocup şi de Drept. Drept, care nu prea e drept, de fapt e cât se poate de strâmb şi de alambicat şi întortocheat. Nu materiile, nu profii, nu clădirea. Colegii. Adică, colegele. Mele, blonde, sexy, care la 8 dimineaţa când eu îmi ţin pleoapele cu capacul de la pix să stea deschise şi mă uit în buletin să văd dacă tot aşa mă cheamă, ele dragele de ele sunt machiate şi-n nări, sunt înţolite şi înţoţolite şi întocuite şi cum mai vreţi voi, cam din China-n State şi înapoi.
Şi ca orice "blonde de la drept" ce se respectă, nu uităm "parfumele" ţcumpe, genţi de la firme cu nume de animale şi păsări şiiiiiiii orientarea aero-spaţialo-locus-bun-de-copiatus.

Da, ca să va explic procedeul:
Se intră.Cu mâna ruptă de la jumate din cauza genţii. Sau, nu ştiu din cauza a puţin creier poate.
Se opreşte în uşa amfiteatrului, de parcă ar fi la capătul podiumului, iar noi cei cu covrigii în gură şi căscaturi până-n urechi, am fi fotografii de la "belle lelea". Se scanează. Loc de copiat, că de învatat nu a fost vreme mamaeee.
Se merge, se asează pe un loc. Aşezat geanta, scos carneţel roz, pix(uri), oglindă. Se oglindeşte. Se scoate telefonul...aaa, mă scuzaţi, era scos. Se ia telefonul de pe bancă şi se pune la ureche. Se dă bip.
"Fată să ne ţii şi nouă 2 locuri, că suntem cherestea, nimic nu ştim"

Se strânge tot arsenalul scos, se mută mai departe cu locuri pentru celelalte colege aflate în suferinţă, rămase vacante. Locurile, nu colegele.

Iar se scoate pix, oglindă, foaie, telefon.Vin colegele, nu e bun locul. Prea mult soare, prea multă vizibilitate, prea mult loc, prea aproape de unghiul unghiular faţă de aria perpendiculara pe diametrul profului. Bun, în timpul acestei operaţiuni de aşezare în spaţiu, tocăit şi bubuit şi troncănit de tocuri evident.
Şi ca să vă demonstrez că strategia a dat roade şi tot acest "mişcă din fund, dă din tocuri-thing" a meritat, când începe examenul, pe cine mută proful în primele bănci?Aleluiaa, thank YOU God, pe tocăitoare. Dar e bine. Serios că e bine. Viitorii avocaţi şi jurişti ai României vor fi oameni inteligenţi şi stilaţi. NOT!!!

question

2009-09-03T17:54:00.004+03:00

Eu am o nelămurire. (da, iarăşi)!
De ce atunci când eşti în autobus şi lângă tine este un loc liber (şi nu, nu eşti cu prietenul tău invizibil, imaginar, fosforescent), se găseşte tot timpul unul/una/unii/ care te întreabă cu ochii înşniţelaţi:

"Este ocupat locul"?
Nene, tanti, wă, uăi- dacă era ocupat, stătea cineva pe el, nu şedea el aşa, neacoperit de o parte dorsală. Iar eu după- cum vezi-sunt pe scaunul meu. Deci care e justificarea întrebării tale cretine?

sun-sea-set

2009-08-30T22:42:00.003+03:00

apus la mare...

Am descoperit un loc de unde fiecare apus se vede la fel de minunat şi de colorat. Dar nu vă dau adresa pentru că vreau să mă uit numai eu!

Marea Neagra-mood

2009-08-30T22:30:00.004+03:00

in-sea-ide

2009-08-30T21:39:00.004+03:00

Nu ştiu de ce, dar tot timpul m-a fascinat marea. Nu numai apa, nisipul, păsările, peiesajele, dar şi atmosfera aia de vacanţă, de stat degeaba, mirosul de porumb fiert, turiştii rătăciţi haotic, parcurile de distracţii, algele care ne enervează, meduzele de care ne este (neîntemeiat) frică, scoicile pe care ne aruncam nervii de fiecare dată când ne intră prin şlapi, apusurile şi răsăriturile, vapoarele ce zăbovesc în larg, porturile cu multe vapoare şi tot felul de poveşti, copii care plâng supăraţi pe lopăţele şi pe castelele ce li se dărâma sub priviri, vânzătorii ambulanţi de pufuleţi (acum mai nou şi de pufarine), toate aromele de granini (nu granita, da?), digurile înecate de mare, nopţile de vară.

Na şi ce dacă pe lângă astea mai auzi şi un Q15 alb, frumos, curat, lăsând în urma lui ultima manea a lui Viorel de la Clenţani, mai vezi mucuri de ţigară pe plajă, gunoaie aruncate aiurea, marea uneori murdară, oameni care (încotinuu) se plâng de ceva? Nu se poate să fie toate bune, sexy şi frumoase, aşa-i ori ba
Am auzit la ştiri înainte să plec la mare, că vai, că au, că "frate ce păianjeni ucigaşi şi inclenţoşi sunt pe la mare că te muşca unul şi ajungi la discuţii cu Sfântul Petru". Nooott!!!După aia tot felul de interviuri luate pe plajă "cum vi se pare marea anul acesta?", "cât de mulţumiţi sunteţi?", "vi se pare mai curat ca anul trecut"?
Până la urmă, marea e aşa cum vrei tu să o vezi, că dacă mie mi se pune pata să îmi placă în Congo, printre săracii oamenii aia care dorm în colibe de lut şi mănâncă la micul-dejun dinţi de capră, apoi puteţi voi să îmi prezentaţi toate dezavantajele categorizate şi pe specii, că eu tot acolo ma duc în vacanţă. Şi vă trimit şi vedere. Cu mine şi capra mâncând iarbă. Capra, nu eu!

Ce nu mai înteleg eu? Ce e cu atâta nemulţumire? Doar mergi la mare, pentru MARE (în principiu), nu ca să faci revizia tehnico-ştiinţifică a hotelului şi a staţiunii unde stai. Deci dacă mergi la MARE, să te bucuri de MARE şi să mai taci din gură pe plajă, sau pe unde îţi mai plimbi tu tălpile alea de şmechero-fantastic.
În concluzie (poate subiectivă!!) la mare e frumos. Cui nu-i place să stea în spatele blocului la seminţe şi Tutti Frutti, căci până la urmă fiecare are marea pe care şi-o doreşte.

grrrrr

2009-08-10T10:31:00.001+03:00

Nu se poate aşa ceva. Da, v-aţi prins ăsta e unul din post-urile în care mă plâng. Cum se poate în anul 2009, intraţi şi băgaţi în Uniunea lu' mă'sa şi a lu tac'su să nu fie un tren mai normal de la Sibiu la Piatra-Neamţ?? Adică cum gardul meu să faci 289 de km în 16 ore???16 ore???Când până şi râmele îi fac mai repede??? De fapt, dacă stau să mă gândesc mai bine şi pe jos ajungi mai repede??De ce trebuie să opriţi voi în fiecare cârciumă de comună şi în fiecare gară fără şine şi cu găini pe peron? Se dilată ce?? Creierele voastre???

CFR aveţi ignore!!Da' lasă, bine că voi sunteţi ocupaţi cu reforma în învăţământul superior, că era imperios de foarte important de necesar să anulaţi formele de învăţământ la distanţă. Dar despre asta mă plâng într-un post viitor!!
Aaaa şi o melodie care merge cu post-ul asta!

what's new

2009-08-05T23:13:00.003+03:00

Eu ştiam că românul s-a născut poet. Dar că s-a născut prea poet nu cred că am ştiut. Mă uitam cu mama (adică mama se uita, eu butonam tastaura Genius) pe Realitatea unde dau acolo jos, repede şi mic, ca să nu ai timp să îngurgitezi informaţia prea bine, tot felul de ştiri. La un moment dat, o aud cum păşeşte victorioasă (da, mama mea are câte un mers pentru fiecare stare de spirit), spre camera mea.
"Fii atentă ţi-am găsit loc de muncă. Au înfiinţat ăştia ceva agenţie da' hai să vezi cum se cheamă, n-ai mai pomenit aşa ceva." "Autoritatea Naţională Antigrindină şi de prevenire a precipitaţiilor!!Pam pam!!Da' eu nu mă duc. Mă păstrez pentru Agenţia Naţională de creştere a ierbii sau pentru Direcţia Antibălegar-de-vacă. Am zis!

...

Ca să vedeţi de ce mai sunt în stare bieţii pensionari.
Vine într-o seară bunicul meu la mine în cameră cu o bucată de carton cusută de el cu aţă furată din coşul bunicii mele cu...aţe, da. Eu mă gândeam "aaa, cred că vrea să o descos şi să o cos iar, să o pună uşă la pui sau la mai ştiu eu ce. Da' de unde?
"Adinutza, te rog să scrii aici pe carton că "vând porumb, grâu şi ovăz" şi să mi-o aduci că o agăţ mâine de poartă". Acuma ştiu de la cine am moştenit talentele în afaceri (la 7 ani vindeam seminţe la poartă cu sora mea şi abţibilduri de la gume turbo). Îi scriu cartonul şi mă duc să i-l înmânez. Dar supriză, mă întâlnesc cu bunica mea:
"Vai mamă, da' mai este loc? Trebuia să scrii că vând şi mentă, că am şi eu nişte mentă".

...

Cum ajungi de la pensat la spital?
Prietena mea Ana se leagă cu pirostriile la cap. Drept urmare sunt părtaşă la acest proces auto-distrugător. Mă duc azi cu ea la pensat. După aia, se gândeşte ea să ne uitam de bretele, bretele nu găsim, hai la buchet de mireasă, din ăla curgător nu face, floarea de pus în piept la mire nu e cum vrea domnia ei, plus că nu le aduce acasă gratuit. Voalul nu stă fără pieptăn, căutăm pieptăn, s-au terminat pieptenele. Găsim altă florărie, face buchet curgător, ornează maşina, face şi floare pentru mire, aduce toate handrăliile astea acasă gratuit. Dar e scump!

Bun, ne trebuie mărturii pe masă, că na aşa e chinchi, mergem să luăm mărturii. Da 5 m are deja, mai luăm 2? Mai bine luăm 10?
"10 nu e prea scump?"
Luăm 10!
Urcăm la mama la spital că acolo îşi face veacul de 20 şi ceva de ani, ostenite, mama scrie condica "ce faci mireasă?te-ai pensat?"
V-am zis eu că de la pensat ajungi la spital!

...

Cine a mai auzit de adeverinţa de la părinte?Aţi citit bine, nu de la medic, nu de la psihiatru, nu de la şcoală...de la POPĂ!Cică acum mai nou, dacă faci cununia în alta parohie decât aia în care dormi, trebuie să aduci adeverinţă de la părintele tău că eşti catolică, ortodoxă, după ziua a 15 a, după marţi cea sfântă. Că altfel, pa pa măritat la biserică. Nu, da' e bine, adică de ce ar părea anormal?

fluturi de hârtie

2009-07-14T20:42:00.005+03:00

Am împărţit de vreo câteva zile fluturaşi prin oraş. Şi cu ocazia asta am avut ocazia să observ psihologic, sociologic şi nervologic oamenii. Adică atitudinea lor faţă de lucruri noi şi faţă de cei care încearcă să facă publicitate evenimentului. Procesul se desfăşoară în felul "urlător": eu întind fluturaşul-destinatarul se clasifică în:

a) whatever-iştii
"mulţumesc" [dar oricum îl arunc în primul coş]
"...-nu zice nimic" [oare am închis filtrul de cafea"?]
"mi-ai mai dat, dar hai mai dă-mi unul" [că oricum nu prea am cu ce lega borcanele]

b) urătorii
"vai, să vă dea Dumnezeu sănătate şi noroc şi sănătate şi viaţă frumoasă şi sănătate, mamă" [ok, nu ţi-am dat de 3 ori pensia şi nici nu o să poţi cumpăra pe gratis de la târgul ăsta]
"sărumânuşiţele" [mânu ce?]
"să îţi dea Dumnezeu un băiat bun şi frumos aşa ca tine, un băiat bun să îţi dea ţie mama"[şi nici un cec de 5 milioane de euro nu e pe fluturaşul ăla]
"am fost şi anul trecut la târgul acesta şi au nişte lucruri aşa de bune şi aşa de ieftine.I-am cumpărat lu' ficioru' miu nişte şosete şi acum le are.....etc, etc" [ok, până scoţi varianta remixată ia fluturaşul şi taci]

c) necredincioşii
"da' mai lasă-mă" [am treburi mult mai importante cum ar fi de cules prunele, de încheiat şireturile la şlapi, de suflat mucii, de băgat cămaşa aia de nylon italian în pantalonii Zbersace, de ţinut telefonul marca şparleală la ureche, deşi am credit zero]
"nu nu" [varianta mai politicoasă a variantei de mai sus]
"mai am 10 de astea acasă" [11 e numărul tău norocos. I can feel it:>]
"a zis fiica-mea să nu mai cumpăr nimic fără ea. Odată, aveam 3 volume de Cioran la F-...ha ha ha ha ha -EL" [hahaha...şi...hahaha...cehahaha...treaba am hahahaha....eu, ia fluturaşul nenea. Ha ha]
"am fost şi anul trecut la târgul ăsta. Şi am cumpărat o lenjerie de pat. Atât de frumoasă, de saten alb. Superbă! Da' s-a rupt! Nu mă mai duc"[ hai du-te, măcar pentru nişte tic-tac]

d) paranoicii
"ce'i asta"[o bombă cu motor retropercutor şi saboţi de frână puşi în cilindrii de 3v]
"domnisoară, informaţia costă. astea trebuie aruncate toate la coş"[ok, mister Comunist şi Înverşunat pe sistem, atunci nu mai fă atâta tocăniţă din gură că ai pensia mică dacă informaţia costă şi stai în casă şi ascultă Radio Babetul de la Scara 15]
"ştiu ce scrie, am luat şi ieri". [spune rândul 2, cuvântul 7]

e) italienii dealfabetizaţi
"eu nu ştiu să citesc, da' dă-mi că mă uit la poze" [daca 3 oameni şi 2 romburi "e" poze la tine, be me guest]
"grazie. que linda"[say what? hai ia de aici şi da şi la Linda aia ce ziceai]

f) telefoniştii
"da' un număr due tuelefuon nu scrieee pe el"[pfff, parcă am ştiut că o să mă întrebi]
"a zis colega ta că îmi dai şi numărul de telefon. [În visele tale poate]
"da' eu nu am vise"[după cum îţi arată faţa nici pernă nu ai se pare]

g)euro-peniştii
"ai pus şi 100 de euro aici?"[mă jigneşti, am pus 1000]
"se dă ceva gratis la târgul ăsta?"[da, intrarea]

E fascinant să observi oamenii reacţionând spontan la nişte...fluturaşi!Şi e stimulativ să lucrezi când ştii că părerile privind un târg sunt atât de împărţite!

just another sunset

2009-07-12T12:23:00.002+03:00

Ce se mai întâmplă Pinalti?

2009-07-09T22:29:00.005+03:00

Ce se mai întâmplă prin oraş?

1. Vacanţele muzicale. Cu care v-am ros urechile şi anul trecut. Nu cred că v-aţi dus, da' a meritat să încerc. Anul ăsta parcă e mai fain. Am văzut ceva balet pe program şi nu ştiu ce orchestră din Germania sau Austria, oricum grăitori de germană, că e plin parcul de ei şi de întrebari gen: "uau, dar oare turnul acesta cine l-o fi construit" sau: "ia uite la această wunderschöne biserică. Cred că e foarte "alt". You bet it is, mamaeeee!! N-ai vazut tu şi neamul tău de la furculiţă încoace biserica aşa faină.

2.Ceva miss de România sau de Unic sau de cine are "părul-prins-mai-fain". Am fost aseară cu alte treburi pe acolo şi defilau fetele mândre nevoie mare. Una din ele chiar încerca un mers din ăla "a la catwalk" dar arăta mai mult a curcă cu pioneze între picioare. S-a acordat şi premiul de Miss Popularitate, asta după ce una din concurente l-a avansat în grad pe domnul Ouatu şi l-a desemnat de la sine putere: "primarul oraşului Piatra-Neamţ". Asta până când s-a sesizat domnul de mai sus şi a anunţat victorios "ha ha, eu nu-s primar, hi hi am fost viceprimar anul trecut, ha hi acum îs numai consilier, Gheorghe ha ha Ştefan e primar".Thank youuuuu God for that!

3. Azi pe la 16 mă înştiinţează tata, adica my father care nu are nici o treabă cu vocile consacrate ale României viitoare post-băsesiste, că lângă nu ştiu ce biserică, au pus ăştia scenă. Şi şi-au instalat băieţii de la Sistem- deci repet tata mi-a zis asta- butoaiele. Na, păi dacă şi tata ştie că ăia de la Sistem sunt aia cu butoaiele şi beţele, eu m-am aruncat de la etaj.-UL 1!

4. La ştrand e târgul de vară. Presupun că iar aceeaşi marfă de proastă calitate, considerată a fi de super calitate, adusă de peste mări şi vapoare, adică Turcia, la preţuri de Versace şi Di(h)or. Dar că să beleşti ochii când să zicem e închis la bowling şi biliard, cluburile toate ar fi în faliment şi n-ar mai fi nici un câine căruia să îi tai frunze, merge. Da' mai sunt câini, right?

5. Şi dacă activităţile acestea re-creative nu vă satură potenţialul energetic, vă recomand să mergeţi la karturi. 5 lei tura. Acum 3 ani, când am fost eu ultima dată era 3 lei tura. Eee, suntem în criză să zicem. Şi dacă tot suntem în criză poate vă gândiţi şi voi să refaceţi pistele, că după o tură aveam impresia că am dormit cu picamerul în braţe.

Şi alt eveniment ce nu are legătură cu cele de mai sus. Eram în maşină cu tata. Radio-ul răcnea el acolo în legea lui, io, mă gândeam la naiba ştie ce, când tata mă anunţă fericit:
"Fii atentă ăsta îi Phil Collins".
Io: (uitându-mă pe geam şi gândindu-mă că e alt coleg de al lui de prin liceu care acum şi-a tras firmă de piese pentru Trabant): "unde?"
Tata: "ăsta care cântă. Nu e Phil Collins?"
Io: "da' eu ştiu? El e. Dacă zici tu".
Tata: "el e sigur. Aşa-mi place de băiatul ăsta".

I rest my case!

dorinţe

2009-07-09T19:16:00.008+03:00

Uau. Cum se poate transforma o după-amiază condamnată la filme şi budincă bună făcută de mama. Îmi zgâiam ochii de monitor la ceva serial ascultând cum tună afară. Nimic neobişnuit. Nici nu m-am sinchisit să mă uit pe geam. Ce cuca măcăii, doar plouă în fiecare zi de când am venit acasă!! Bătea şi vântul şi cum aveam geamul deschis tot se mişca perdeaua enervant de tare. Aşa că am ieşit pe balcon să văd care-i şpiru'. Pentru că bătea vântul se vedeau picăturile de ploaie aşa ca nişte slipici aruncat în toate părţile.

Zic: "waw, a pus mama ceva în budinca aia". Şi cum mă uitam la "slipiciul" ăla, apare un curcubeu. Hoo, halt, what's thaaaaat????!?!? În faţa meaaaaaaaaaaaa????? Prin urmare, aşa cum m-a învăţat mama când eram mică şi cântam "melc melc ieşi afară că dacă nu bag grebla în tine", am început să mă gândesc la o dorinţă. Că cică dacă apare un curcubeu în faţa ta ţi se îndeplinesc dorinţele. Soo, aşa ocupată cum îmi eram eu (Audi a4 negru, buchete uriaşe de irişi, croaziere şi vacanţe în cine ştie ce insule cu şopârle) mai apare un curcubeu. NU MINT!! OK?? Dovada mai sus!!Îs două???? Îs două!!!

So, acum aveam o nelămurire. Îmi pun două dorinţe? Sau una mai elaborată gen: "Dă Doamne să câştig un Audi a4 negru care să fie condus de Gerard Butler care din "greşeală" opreşte în faţa casei mele şi mă cere de soţie şi ne mutăm cu toţii (toţi: eu, sis, mama, tata, mămăile, tătăile, REX, unchii, mătuşa, verişorii, FETELE, Nicoleta de la pensat, Ioana de la tuns, Cătălina de la manichiură) în Scoţia".
M-am rezumat la o dorinţă mai scurtă pentru primul curcubeu şi una cu două subpuncte (a şi b) pentru al doilea. Care sunt şansele să mai văd vreodată două curcubeie în acelaşi timp? Zero la puterea minus "k"!!
XOXO
Yours truly,
Viitoarea soţie a lui Gerard Butler!

Koop Island

2009-06-16T14:35:00.002+03:00

Am descoperit altă melodie care-mi place. Da, ştiu că e veche şi voi o ştiţi de nu ştiu câte decenii şi bla bla. Anywaaaaaaayyyy asta e:

The Beep Beep Song

2009-06-15T11:58:00.001+03:00

...pentru zilele când plouă şi sunteţi plictisiţi în casă!

vremea perfectă

2009-06-12T23:05:00.006+03:00

Mă gândeam zilele trecute...da, mai gândesc şi moldovencele, spre surprinderea unora, de ce fuge toată lumea de ploaie. De ce se baricadează cu cheile învârtite de 7 ori în yală, geamurile cu 2 rânduri de perdele şi 10 rânduri de draperii trase, sub pătură, cu televizorul deschis, cu ochii beliţi la babe violate pe Protv?

Şi de ce poartă lumea câte 3 umbrele-una în mână, una în sacoşa de mers la piaţă şi una în geantă? Care îi faza? Şi ce dacă te plouă? Şi ce dacă te poţi uita cum fulgeră? Şi de ce vă speriaţi aşa, pitzi pe tocuri şi păr încârlionţat artificial, când tună? Oricum pe voi nu vă nimereşte nici mama fulgerului la cât de pline de plasticuri sunteţi.

Îmi făceam veacul într-o "seară-dimineaţă", în absenţa somnului, cu lăbuţele pe taste.
Iar afară era vremea perfectă. Something like that:

Cam o dată la 2 minute tuna, fulgera şi ar fi vrut să plouă aşa, dar nu prea era curaj. Aşa că am lăsat tastele şi m-am dus forţoasă pe balcon. Să văd dom'le vijelia ce se pornea. Nici un om pe stradă-I wonder why!!-nici o maşină. O mâţă săraca se plimba dezechilibrată de la un copac la altul, un câine lătra anemic, dar nu ştia la ce şi dupa vreo 5 minute una bucată om cu o bere în mână mergând coregrafico-agale că oricum umbrelă nu poseda. Don't think I'm a little stalker. E doar avantajul de a sta la 3.

A început să bată şi vântul, să picure, să tune şi mai tare şi mai des, să fulgere şi mai luminos, să se de-coloreze cerul în cenuşiu şi alb şi tot ce mi-aş fi dorit ar fi fost să stau la etajul 10 al blocului de lângă Alimentară. Să am locuri, în faţă, sub cer. Din păcate, m-am mulţumit cu etajul 3, cu geamul semi-crăpat-de-care-proprietara-nu-ştie şi de zgribuleala ce mă luase.
Şi cum ziceam-mă gândeam! Decretez, de la mine putere, vremea descrisă mai sus, vremea perfectă. Aruncaţi cu roşii în mine, tundeţi-mă chel, daţi-mi să mănânc cuie! I don't care. Eu de acum nu mai port umbrelă la mine. Las' să mă plouă. Ca să cresc mare, cum mă minţea mama când eram mică şi credulă.

Am zis!
....let it rain, let it rain, let it rain!

P.S. dacă eşti unul din cei afectaţi de ploile torenţiale şi casa tocmai ţi-a fost luată de viitură, nu citi acest blog.

obsession

2009-06-10T12:18:00.001+03:00

nu vă mai mişcaţi ca să vă număr

2009-06-10T11:37:00.004+03:00

Am fost zilele trecute în "vizetă" la grădina cu plante, boscheţi, buruieni. Botanică adică. Aaaa şi cu trandafiri neculeşi încă. Şi ca în orice punct de atracţie ieftin şi în aer curat şi liber, mulţi kinderi. Roz, albaştri, cu tenişi, adidaşi, cu luminiţe prin cap, cu ghiozdănele care de care mai "fensi" şi mai "trendi" chichi, cu telefoane marca ciordeală ţinute ÎN mână în caz că sună mama să întrebe dacă a băut ceiucul. Mulţi şi haotici. Ca hunii, peste tot, cotropitori, peste iarba care nu e voie să fie călcată, cu sticlele de apă în nuferii, bieţii de ei abia înfloriţi.

Doamna educatoare şi mai "fensi" ca limbricii ăştia mici. Tocuri, blugi strâmţi, "enele" şi "lanţuori" de haur, telefoane în toate mâinile, păr tapat, că doar o dată mergem la grădina botanică şi o dată e şansa să ne vadă palmierii şi lianele, gătită ca pentru chindie. Io mă intreb: cine le angajează pe traficantele astea ambulante de bijuterii sub pretext de cadru didactic? Se aleg special de pe centură ca să dea exemplu la aştia micii cum NU trebuie să ajungă?

Şi cum să zici la niste puşti de clasa a -II- a: "nu vă mai mişcaţi ca să vă pot număra"??? Helloo, tanti....adună-ţi neuronii plecaţi în fund!! ăştia mici care îi ai tu în subordine, se mişcă. Go figure!!Aşa le este mecanismul la vârsta asta: SĂ SE MIŞTE. Repede şi subit. Nu stau locului decât dacă îi lipeşti cu 5 tuburi de Picătura şi aracete şi bandă izolantă. Calcă iarba protejată, rup nuferii crescuţi în 5 luni, beau apa cu îngrăşământ natural, se aleargă prin trandafiri şi au impresia că serele sunt terenul lor privat de fotbal. Got it??? K-I-D-S!!! Na, dar tu numără-i. Be my guest. Să mă anunţi eventual în 500 de ani când ai să reuşeşti să îi numeri pe toţi.

from flu with love

2009-05-25T17:33:00.003+03:00

Cristina mi-a făcut ziua mai frumoasă cu melodia de mai jos. Poate vă fac şi eu vouă ziua mai frumoasă!!So, there you go:

eurovision

2009-05-17T15:36:00.004+03:00

M-am uitat şi eu aseară, din greşeală, la Eurovision. Nu intenţionam, dar negăsind altceva normal şi necomercial şi necretinesc la televizor, am lăsat să văd şi eu dom'le prezenţa României la concurs. Sau "deprezenţa" mai bine spus. Cum am intrat numai pe la sfârşit să cântăm, m-am minunat şi eu de prezentarea şi show-ul celorlalte ţări.

Ce de idei şi ce dansatori talentaţi şi efecte vizuale şi coregrafii de aveam impresia că se dau note pe mişcare şi prezenţa scenică decât pe melodie. Plus că unii cântau pe engleză ca şi cum s-ar fi născut cu melodia aia în gură. Accent şi dicţie şi netremuratul vocii şi voie bună. Mai mare dragul să te uiţi. Aaaa, daa şi costumele!!

Bineînţeles că toate aceste admiraţii şi "lăudăşenii" NU se aplică şi în cazul României. Dacă până la România se umplea scena de dansatori şi obiecte şi lumini, apare Elena şi încă 3 pe lângă ea. And that's it. Mă gândeam: mamăăă, să vezi cum o să cadă din tavan aşa subit nişte dansatori şi să vezi ce coregrafie le arătăm noi la marfuzii ăştia. Not!!!!!Vocea tremura, coregrafia....no comment, repetitivă şi seacă, no show, no costume frumoase. Poate dacă se dădea premiu pe aspect fizic luam şi noi un loc 2 aşa. Că pe 1 ar fi fost gagica din Azerbaidjan.

Ştiu că voi fi catalogată "nepatrioată" şi "neţiutoare" cu ţara mea, dar ştiu să apreciez după cum aţi văzut mai sus lucrurile care îs făcute cu cap şi stil. Nu cu chef de fumat şi baut cafea şi amintit "hai să facem şi noi coregrafie şi melodie".

Câştigătorul!!Previzibil!!Simpatic, voce, ţinută, dans, muzică!!All in one!!Norvegia!!

ana-nas

2009-05-11T14:13:00.000+03:00

Ananas? Legumă? În ce condiţii??

destination: grădi

2009-05-06T16:11:00.001+03:00

Un pic mai am până la grădiniţă.

sea mood

2009-05-06T16:03:00.003+03:00

Acum văd turnurile alea multe. Nu am explicaţie ce e cu ele.

Peste Dunăre, spre mare, câte mulţi, marş!!

Cred că am n luate câte foarte multe poze cu floricele astea asa viu colorate. Cică e rapiţă. Mi-au zis mie gurile rele.

1 Mai

2009-05-05T15:21:00.007+03:00

Ce să facă studenţii de 1 Mai când nici câinii nu mai trec prin faţa facultăţii iar profii stau deja de 3 zile cu burta pe plapumă şi ochii beliţi în tv-eu? Dap, merg la mare. Acolo unde e "soare", "cald" şi unde alte fiinţe din aceeaşi specie ca şi ei (Studentus-fără-un-banus) practică aceleaşi activităţi educative.

Până la Bucureşti o viaţă şi un trai. Propriul meu loc pe scaun, cu vedere largă, la geam, spre peiesajele mioritice şi superbe ale dragii de ea, a mea ţară. De la Bucureşti apocalipsa. Iadul. Haos. Negru. Stop!!100 de oameni pe loc, 50, pe coridor care cer aceleaşi drepturi. Unii care joacă table, alţii care mănâncă diverse şi minunate chestii, alţii joacă mimă, alţii cărţi, alţii se resemnează şi dorm, alţii povestesc de şef, şefă, soacră, câine, prof. Şi de parcă nu ar fi fost bietul tren extrapopulat mai oprim şi în fiecare staţie, pentru că nu-i aşa, nu putem lăsa bieţii oameni să aştepte următorul tren. Doar stăteam chiar lenjer pe 15 cm de revistă, jos pe culoar, ca nişte câini begalezi. Eee, unii care îşi permiteau stăteau pe şerveţele. Hârtie igienică. Bluză, cămaşă, genţi.

Discuţii de tot felul. De la:
"În p**a mea. Astă iarnă nu mergea repede că se dilatau în p**a şinele. Acum tot încet merge că ce p**a mea se mai dilată?"
"Dacă şi la anul e la fel de aglomerat eu merg pe jos". (I seriously doubt that, my friend. Şi oricum probabil că asta ai zis şi anul trecut şi asta ai să zici şi la anul).
"Eu am locul 58, vrei te rog să te ridici?
Şi eu tot 58 am!
(Din capatul coridorului, 2390 genti şi 25 de oameni mai încolo: locul 58? acuma vin)"

Mulţumim agenţiilor CFR din ţară că ne consideră atât de zvelţi încât să habităm 3 oameni pe una bucată vai de el scaun.

Marea? Primitoare, fascinantă. Pentru mine, obsedata numărul 1 de ea. Într-un mod mai obiectiv, cam neagră (la propriu), îngrijorător de calmă şi multe, multe scoici pe plajă.
Aaaa şi dacă nu ştiaţi cumva, s-a lansat imnul turistic al României. În engleză. Deşi, na noi mâncăm din gură în româneşte şi unii nici româneşte nu vorbesc prea bine. Dar lasă o să ştie să cânte imn in engleză. Not!!!!! Dacă eraţi curioşi:

Bun, acum că v-am uimit de sunteţi leşinaţi cu tastura în urechi, să continuăm. Concerte, cluburi de fiţe (pentru cine are bani, evident), artificii, drăguţe ele aşa, Constanţa- trebuie să recunosc- oraş frumos, curat, cu muuuulllte fântâni arteziene şi un mall care arată a mall nu a "adunătură de magazine". Aaaa, şi au îngheţată cu aromă de mere verzi. Eu una n-am mai auzit, dar îs curioasă cum o fi.
Dacă nu ploua două zile la rând, ar fi fost şi mai frumos; dar cum în viaţă nu le poţi avea pe toate în acelaşi timp, ne-am mulţumit şi cu oleacă de soare cu două ore înainte sa plece trenul în celălalt capăt al ţării. Oricum, marea îşi are farmecul ei, vara, cu multe picioruşe pe nisip şi în apă, cu muzică peste tot şi tot felul de tărăbi şi "magazine" ad-hoc. Aaaa, da!şi de nenii cu cântare din alea micuţe, îmbiindu-te la cântărit. Pentru 1 leu desigur. Hai, că suntem în criză!

bogată-i limba noastră

2009-04-22T23:33:00.001+03:00

Nu mai vreau numai o îngheţată decât la numai o cupă!!

ho ho ho....Paşte Fericit!

2009-04-21T19:16:00.003+03:00

Vine Paştele trece Paştele, ce facem de Revelion?

Ia că a trecut şi Paştele. Nu mai este mult şi vine Sf.Licenţă. Aşa cu literă mare că merită.
Ce am observat anul ăsta la Înviere: că oamenii vin mai mult pentru a avea siguranţa că i-au văzut prezenţi şi cu lumânarea aprinsă, stinsă cum o fi în mână, vecinii. Şi bineînţeles că deja ritualicul şi des-întâlnitul PUPAT-ÎNTRE-BABE nu lipseşte nici măcar noaptea. De fapt ce mai contează că nu prea nimeresc obrajii şi se pupă şi pe măsele şi pe urechi şi pe gură şi oriunde, oripilând o domnişoară finuţă ca mine care se chinuie să ţină lumânarea. Ce să mai ţii?Că şi lumânarea se înfitilează şi fuge când vă vede.

Ce "mai m-am" râs de verişorul meu care avea o discuţie aprinsă şi foarte serioasă cu stimata de ea lumânare care nu stătea aprinsă din cauza vântului.
Dialog:

Verişor: da' stai aprinsă măi
Lumânare: da' mă mai f..i mult la cap? Nu vezi că bate vântul?
Verişor: nu te mai stinge nu auzi?
Lumânare: plec la o bere.PA!

Mai târziu începe părintele să ne aducă vestea. Gagiul a înviat, ce ne bucurăm, ne salută el, îl salutăm şi noi printre căscaturi şi întinderi de măsele, după aia ne luminează de unde avem Lumina Sfântă (brichetă, chibrit, aprinzător) care a aterizat pe aeroportul din Suceava. Say what? Verişorul meu în timp ce părintele citea:

"Mami, dar cu cine stă de vorbă părintele"?
Na, răspunde-i.

Se termină de citit, cântat, aleluiat, ne invită părintele la mult-aşteptata plimbare în jurul Bisericii. Ca turma toată lumea, prin straturile de flori, înainteeeeee, marş!!!În timpul plimbării normal, diferite discuţii care mai de care mai pline de religiozitate şi sfinţenie de care eram toţi cuprinşi:

"Şi-ai terminat de pus gresia în baie?"
"Da' ţi-a venit fata din Italia"?
"Da' ai terminat curăţenia"?
"Ai văzut pe fata lui Ghiţă cu bebele? Cică are 2 luni deja".
"Dar de unde ai luat lumânarea aceasta frumoasă"?

Nu vreau să fiu rea şi să critic. Deşi e la mintea curcilor că asta fac. Dacă alţii îmi dau motive? Eu să nu îi fac vedete pe blog? Ca o bună creştină ce sunt, îmi iubesc aproapele...

filosofie în apus

2009-04-17T11:45:00.002+03:00

Mesaj la intrarea într-un cimitir, judeţul Neamţ, comuna Podoleni!

spring my love

2009-04-16T11:08:00.006+03:00

Floricele mov...la la la

Ciuboţitca-cucului varianta colorată

Flori de prun

Poză din parc. Nu ştiu ce copac este, dar avea floricele roz. Pam pam

Lalele, lalele, lalele....

Floare de mălin toate-n lume trec şi vin....

Bumbişori....

Merişor

Floricele de vişin....

Cireş

Flower for all seasons:)

paste fericit!!!!

2009-04-15T21:15:00.002+03:00

A venit circul la noi. Şi mititeii de ei şi-au scos creaturile la păscut pe malul Bistriţei. Încă aşteptăm să vedem leii la bere şi girafele la alergat.

Mono- Life in mono

2009-04-15T12:07:00.002+03:00

Eram zilele trecute în ceva cafenea de fiţe de prin Piatra-Neamţ (da, avem şi noi de alea) şi am auzit o melodie mai veche care ne plăcea mult. Am mers toţi acasă şi am căutat-o. Nu mai ştiam exact cum se cheamă dar bănuiam care e. E faină. Aşa, extatică, parcă te duce într-un vis:

şi se făcu lumină

2009-04-14T22:13:00.004+03:00

Evrika!Acum am înţeles că de fapt monitorul nu era niciodată murdar, literele de pe tastatură nu sunt chiar aşa de buchiţite, iar ceasul e scris destul de mare în dreapta jos ţipând la mine: "pune-ţi nişte ochelari tâmpito". Mamă, săru'mâna. Pentru ochelarii pe care tu mi i-ai dat împrumut ca să termin o pagină din licenţă dar pe care eu NU mai am de gând să ţi-i dau înapoi. C-aşa-i în tenis!

Auto-încurajare: oare acum o să mă apuc şi eu serios să scriu licenţa aia dacă tot am făcut rost de ochelari?

nume si alte abureli

2009-04-12T21:02:00.004+03:00

Mă uitam zilele trecute la televizor şi era o tanti şefă pe la un departament-secţie-comitet pe care o chema COCA CAŞCAVAL. Ce părinţi schelămbăiaţi poţi să ai, să îţi pună prenumele Coca când şi aşa ai numele de familie Caşcaval? Eu una aş fugi în lume. Aaaaa sau o fi fost măritată. Atunci poate ar fi fost o idee bună să îşi fi păstrat numele ei de fată. Dar na, fiecare cu ale sale gusturi. Pam pam!

...

Îmi povestea prietena mea zilele trecute de un tip pe care îl cunoscuse ea şi pe care îl cheama....tanananaaaaaa......COVĂŢICĂ. Puncte de suspensie!

...

O alta prietenă de a mea, este trimisă voit forţat, în urma unui complot bine gândit de mine şi Alexandra, să cumpere.....covrigi. Din acelaşi loc de unde vă ziceam într-unul din post-urile trecute că am mai cumpărat şi am avut probleme serioase de comunicare cu stimata doamnă vânzăreaţă.

Atenţie...dialog:

- 4 covrigi vă rog, dar separat.
- adică cum separat?

Azi e plictiseală, aşadar şi post-ul e plictisitor. Ce, numai eu să sufăr?

mujdei de juice

2009-04-12T20:54:00.004+03:00

Îmi place cum au tradus la un restaurant, "mujdei de usuturoi" în engleză şi franceză!!

carieră de viaţă

2009-04-09T17:58:00.003+03:00

Toţi ne-am dorit când eram mici să ajungem ca mama sau ca tata. Nu ne-am dorit niciodată să ajungem ca nea Ghiţă de la parter sau ca tanti Anişoara de la scara B. Mama şi tata au fost, măcar pentru o vreme, modelul nostru. Ba mai mult, toate o copiam pe mama. Îşi cumpăra mama cizmuliţe roşii, trebuia să ai şi tu pantofiori de lac roşii. Se dădea mama cu ojă mov, era musai şi imperativ să te dea şi pe tine.

Eu nu mi-am dorit niciodată sa fiu ce este mama. Din puncte de vedere profesional zic. Mi-am dorit să fiu doctor oftalmolog. Ca nana mea. Mi se părea aşa de fascinant să fii respectată şi admirată, să vindeci oameni şi să îţi fie recunoscători toata viaţa. Şi, da, să primeşti flori şi bomboane. De câte ori nu am "operat-o" pe sora mea, pe vecina Oana şi câteodată când stătea, pe vecinul Andrei. Toţi erau pe rând "pacienţii" mei. Îi puneam la "perfuzii", îi obligam să doarmă după "operaţie" le făceam injecţii, le dădeam "pastile", până se plictiseau şi fugeau. Şi nu îi mai vedeam vreo 3 săptămâni. Tot timpul m-am întrebat de ce nu se mai joacă cu mine. Acum ştiu.

A căzut cerul pe mine când a trebuit să îmi mut "cabinetul", întru-cât bunicii mei şi-au dărâmat casa. Ce dezamăgire. Un doctor în "floarea vârstei" să trebuiască să renunţe la cabinet şi la pacienţii săi mai mult sau mai puţini fideli. Mi-am mutat aşadar "cabinetul" în grădină. Aer curat ca să le facă bine la pacienţi. Iarna, normal că era închis. Şi aşa eram ocupată cu "studiile" de la grădiniţă.

Când am mai crescut am vrut să mă fac pe rând cântăreaţă, fotomodel, actriţă, prezentatoare. Aveam cu vecina mea Oana emisiunea noastră în fiecare zi de la 16. Prezentam vremea-care era evidentă de altfel, având în vedere că ne jucam afară-, ştiri din sport-nu pomeneam decât de Hagi- şi aveam concursuri la care obligam mămăile să participe şi care ne răspundeau de fiecare dată "spre binele vostru sper că nu voi aţi rupt iar trandafirii ăia albi din grădină". Şi ba da, noi îi rupsesem ca să îi dăm la "invitaţii" din emisiune. Dar ce să ştie ele de televiziune.

Prin clasa a -III- a aşa, am vrut să mă fac arhitect. Duceam în grădină toate păturile ce le găseam în casă, covoare mai vechi, perdele, cârlige, veioză, caiete, perne, sfori, haine uneori şi construiam "căsuţă" pentru mine şi "familia" mea. Până când a început mama să se gândească că parca avea ea nişte pături pe undeva. Şi a trebuit să justific logic lipsa lor.
Când a mai crescut sora mea, ne-am deschis SPA. Făceam baie în ceva butoiaş mai mare, în care stoca bunicul nostru apa de ploaie. Nu încăpeau decat maxim 2 oameni în butoiaş şi nu le dădeam voie să stea mai mult de 10 minute...strategie de afaceri, deehh!!!

Mai târziu am vrut profesoară. De română. Predam la păpuşi, căţel, sau chiar nimănui, comentarii şi tot felul de chestii ce le mai învăţam pe la scoală. Până când m-a învăţat mama ce înseamnă meseria: "îţi dau eu numai profesoară peste cap".

Într-a noua deja visam cai verzi pe pereţi cum zicea tata. Voiam ambasadoare. Nu m-a ţinut mult. Numai până într-a zecea când am hotărât cu prietenea mea Katy să ne facem dirijoare de avioane pe piste. Până când a ridicat tata din spranceană la mine: "ia vezi poate îţi revii".

Până în clasa a -XI -a dădeam la jurnalism, înainte să dau bacul dădeam la Bucureşti la Relaţii Internaţionale şi am ajuns în cele din urmă la Cluj.

Ştiam eu că trebuia să îmi urmez visul de a deveni prezentatoare.
Hanna ai legătura.

moments

2009-04-09T17:41:00.004+03:00

Intersecţie fără prioritate!!

Copii prin parcul Central. Primul avea o atitudine de miliardar, al doilea de filosof, iar al treilea de "mi se rupe". Discutau despre un dragon. Băieţelul din mijloc era de părere că nu toţi dragonii pot zbura. Voi ce ziceţi?

Ingrid Michaelson

2009-04-07T22:23:00.004+03:00

Aşa-i că şi vouă vă place reclama de la Orange? Cu "I just wanna be ok, be ok, be ok". Vreo trei zile tot am stresat lumea la cap:

-Ştii melodia aia din reclama la Orange cu "I just wanna be ok, be ok, be ok"?
-Nu, nu mă uit la reclame/nu mă uit la televizor/nu-s pe orange/ceeee?/get a life.

Dar am căutat-o, am găsit-o. Evrika!! Souu, there you go:

oh my god!

2009-04-05T20:31:00.003+03:00

Citeam zilele trecute pe net-singura mea sursă de informaţii, mai mult sau mai puţin valide- despre programul Rabla. Mă gândeam: "eee, o fi iar programul ăla când dai o Dacie sau o maşină mai veche, ei îţi dau nişte bani, mai pui tu şi îţi cumperi o pereche faină de role". Dar nu, speranţele mi-au fost spulberate de paragraful de mai jos:

"O firmă siriană din Bucureşti, specializată în resurse umane şi trafic de persoane, îşi propune să rupă piaţa matrimonială din România cu o nouă campanie promoţională asemănătoare Programului REMAT. Astfel, pentru un preţ modic, orice persoană majoră care deţine o soţie uzată, aflată încă în stare decentă de funcţionare, poate obţine o nevastă nou-nouţă din Rusia sau Republica Moldova, fără obligaţii sau garanţii."

Bună treabă, mă gândeam eu. Interesant că nu aduc fete din Belgia, din SUA sau alte state din astea sexy, ci din Rusia sau Republica Moldova. Mă mir că nu aduc şi din Bulgaria sau Polonia. Dar probabil i-ar costa mult prea mult şi nu le-ar mai ieşi amărâţilor nici un profit.

Dar e ok că această "afacere" NU este considerată trafic de carne vie. Adică, nu, nu sunt CUMPĂRATE femei, în schimbul unor SUME DE BANI, femei care săracele pot să jur că nu prea au fost înştiinţate ce şi cum şi unde urmează să ajungă, ba mai mult de atât sigurrr ştiu că vor fi angajate în România la ceva fabrică de mileuri sau bibelouri. Dar, repet NU e trafic de carne vie.
Şi nici NU e discriminare, da?? În curând o să fie posibil să "casăm" şi copiii care ne scot din sărite, ca şi cum ar fi perdelele din sufragerie ce nu mai sunt în pas cu moda.

Mda...jalnic!!Mai trebuie să zic ceva?

hai cu banca omule

2009-03-26T14:31:00.003+02:00

Da, cică suntem în criză. Peste tot se behăie aştia că nu au bani, că vând tot şi pleacă la struguri şi măsline, că a scăzut puterea de cumpărare că bla că bla. Dar, io, mă întorc în oraşul meu natal, cu afaceri big importante şi anume prietena mea din Spania şi prietena mea din Israel care s-au gândit să îmi facă o vizită.

Plimbându-mă cu ele prin oraş observ că numărul băncilor s-a înmulţit considerabil. În condiţiile în care, aşa cum mâncam ciuperci din gură mai sus, SUNTEM ÎN CRIZĂ, ddaaa???....şi în condiţiile în care cerem împrumut de la FMI ca să putem IEŞI DIN CRIZĂ.
În staţia de autobus, 2 bănci. În parc, bancă, lângă liceu bancă, în loc de alimentară bancă. În loc de singurul magazin de haine de unde îţi puteai lua ceva cât de cât mai fain, da, bancă, evident.

Încep să mă contrazic, pentru că într-unul din post-urile trecute scriam că Moldova e regiunea unde se găsesc cele mai multe biserici şi crâşme pe metru pătrat. Nu, acum suntem regiunea cu cele mai multe bănci pe metru pătrat. Iarăşi, în condiţiile în care nu suntem nici pe departe cea mai bogată regiune a ţării.

În loc de cofetărie, bancă. Deşi dacă traversezi strada şi mergi 10 m, mai este una de acelaşi fel. Îi ok nu, că oamenii sunt daţi afară şi nu sunt locuri de muncă, dar că avem bănci greceşti şi turceşti şi câte două-trei filiale la 50 de m??

Deci....corectez greşelile...Moldova este regiunea cu cele mai multe BĂNCI, biserici şi crâşme pe metru pătrat...pupa-v-aş pe euroii pe care nu-i mai aveţi.

criminilificare

2009-03-23T21:46:00.006+02:00

Ca o studentă "d-eminentă" ce sunt, am fost azi la cursul de Criminologie la Drept. Da, tot timpul m-au pasionat chestiile astea dubioase. A început proful să vorbească acolo de parcă dormise în cafea si energizant din ala ieftin, cu o densitate a cuvintelor pe minut, că nici viteza de propagare a sunetului nu făcea faţă. Cea mai tare fază, care mi-a plăcut la nebunie a fost teoria unui nene genial pe numele său Jean Pinatel.

Aşa, staţi, citiţi, o să vă placă. Hehe!
El a ajuns la concluzia că în fiecare dintre noi poate exista o personalitate criminală. În unii stagnează şi nu se dezvoltă într-atât încât să ducă la un comportament infracţional, însă la alţii este atât de pregnantă încât individul se manifestă anti-social, infracţional.
Există 4 trăsături care definesc o astfel de personalitate şi anume:

1. egocentrism
2. labilitate psihică
3. agresivitate
4. indiferenţa afectivă

Acum, nu înseamnă că trebuie să le ai pe toate 4 ca să fii un infractor. Sau că de obicei la criminalii in serie le găsim pe toate aliniate. Tot ce trebuie este combinaţia potrivită plus un impuls din exterior.
De ce credeţi că vă plictisesc cu teoria asta? Pentru că dacă stau şi mă gândesc am cel puţin 2 prieteni care manifestă 3 din cele 4 trăsături. Oare să-mi fac griji că ies cu oameni cu potenţial criminal? Ia număraţi şi voi. Aveţi mai mulţi ca mine?

Twilight

2009-03-18T15:50:00.004+02:00

Na-vă o melodie faină. Eu o am pe repeat de vreo 2 ore. E din Twilight normal. V-o şi trimit dacă vreţi. Enjoy!

polska

2009-03-17T22:32:00.005+02:00

M-am apucat de învăţat poloneză. Da ştiu că vă trântiţi pe jos de râs. Ce să fac şi eu? Motivaţia: prea mult timp liber. Asta am zis-o şi la prima oră, profului. Care mă întreabă uimit: "înseamnă că eşti în primul an dacă ai aşa mult timp liber". L-am dezamăgit mişeleşte:"înseamnă că sunt de fapt în anul trei, da". Nu se aştepta la asemenea lovitură din partea mea.

În fine şi începe el acolo să ne predea regulile de pronunţie. Care se anulează una pe alta. Reguli care îs vreo 20 aşa, adica o pagină faţă-verso. Şi nu, nu se repetă nici una. Să-mi dau palme şi pumni şi vedea-te-aş pe tine însurat şi linie de tramvai dacă mai ies vie de la cursul ăsta. Mai sexy era cursul de japoneză de anul trecut. Bun, am rămas la prof. Prof care le are el aşa cu poloneza. De departe. Cam de aici şi până în China...şi înapoi. Ne explică el cum e cu geografia, cu Gdansk-ul care nu era a lor că l-au vrut şi aia şi aia dar aştia cu limba printre dinţi au fost mai şmecheri şi l-au luat oh baby, oh baby.

Cum ziceam purcede nenea cu pretenţii de ştiutor de limbă polonă (că cică aşa se zice corect, nu poloneză, inculţilor şi necitiţilor) cu "a" cu virguliţă ( în dreapta, nu în stânga, ddaa?) care se pronunţă "o", după aia cu "e" tot cu virguliţă, tot în dreapta, care se pronunţă "en" şi preferatul meu "y-ul", sărmanul de el care sună aşa frumos în alte limbi, polonezii s-au enervat ei şi au decis să îl facă redardatul alfabetului şi să îl pronunţe "î". Uite-aşa-i trebuie. Că prea se ajunsese el lăfăiatul. De exemplu, "vy" care înseamnă "voi" vom pronunţa "vî". Şi acum toţi în cor....vîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîî. Bravo clasa.

Ce m-am distrat eu până aici. Începe tot nenea de sus, tot aşa de priceput cu dragele de ele consoane. Care, daca aţi mai auzit aşa ceva au ACCENTE. Cum tastele mele să ai accent pe consoaneeee?? Că nici japonezii cu furculiţele lor de litere nu au mai auzit de asa ceva. Da!!! n cu accent, c cu accent, s cu accent, z cu accent. Tăti cu accent. De ce să fie simplu dacă poate să fie complicado?

Nu bine mi-a amorţit limba-n vârful gurii de la atâta pronunţat consoane cu accent şi vocale depravate că ne şterge proful tabla şi ne anunţă victorios:"şi acum să trecem la grupurile de cuvinte". Acum pe bune, după ce că aveţi 1000 de reguli de pronunţie mai aveţi şi pretenţia la grupuri de cuvinte?????!?!?!?!?Şi eeeevident că toate sunt combinaţii de "Z". Dacă le pui vocală se citesc aşa, dacă le pui consoane se citesc altfel, dacă stai în cap se citesc nu ştiu cum, dacă nu mai poţi deschide gura cum le mai citiţi aaaa??????

Plus că ei nu scriu cu "r" franţuzesc cum scriem noi, românaşii. Nu, nu, de ce să nu fie ei mai cu moţ şi stea şi zbenghi în frunte. Scriu "r" mic de mână ca şi cum ar fi de tipar. Şi nu care cumva sa dea boala în noi să scriem cu "r" franţuzesc că vezi Doamne e greşeala mare şi la la la la...alte ameninţări. Dar nu am terminat staţi linistiţi. "L-ul" e de trei feluri (da, vedeţi bine).O dată mare de tipar, o data mic de tipar şi o dată tot mic de tipar dar tăiat şi care de fapt nu prea se pronunţă. Fascinant, nu?? Încă-s vie. Ce e şi mai fain de atât e că singură şi de bună voie m-am înscris.

Mă duc în continuare. Adică mergem în continuare. Că e şi prietena mea Lola implicată în acest plan măreţ.
Mda...hai să vă scriu ceva fain: "snieg jest lodufca". Fără accente că mi-e lene. Hai pa!

Arad-mood

2009-03-15T20:28:00.017+02:00

Na că am ajuns şi unde se "agaţă" harta-n cui în partea stângă-Arad. Sau unde stă harta strâmbă daca o agăţi de sus. Mă cam plimb în ultima vreme, dar dacă Clujul nu-mi oferă alte activităţi distractive, educative, reacreative sau sporturi extreme altele decât dormit şi seminarul la Etică, ce să faaaaaac? Aşa că am însoţit-o pe Alina la a sa super bunică irascibilă şi care are stocuri întregi de ciocolată din aia bunăăăăăă din Germania. Alina, care e de pe acolo. Adică e cam de-a lor. E şi moldoveancă ea aşa dar trage mai mult prin părţile "iestea" de ţară din câte am băgat eu de seamă.

Aşa că ieri ne-am suit frumos în tramvai, după ce am cumpărat bilete greşite (eee, nica n-a avut) şi ne-am dat jos undeva, unde şi-a adus aminte Alina că se dădea jos cu mama ei când stăteau în Arad. Până la urmă trebuia de fapt să mai mergem vreo două staţii, dar pe scurtături şi străduţe şi alei şi căi am ajuns unde trebuia, adică în centru. Centru, care prezentat de unul din ghizii mei e plin de baruri de fiţe, de restaurante transformate strategic în pizzerii după ce au ars şi normal de Joy's unde au remixuri faine pe Abba. Comenteaza careva?

Tot de la el am aflat că toata florea vestită a Aradului nu mai iese acum in Divino, pentru că şi anume nu mai este trendi şi supercool şi iese în Kokoon (sperrr că aşa se scrie, dacă nu sunt precisă şi convinsă că o să se sesizeze cineva).

Teatrul. Alb şi fain. Şi în faţă ceva monument unde ghidul meu nu a vrut intenţionat să mă duc să fac poză ca să nu fiu calcată de tramvai. Mda, că exact prin monument "trece" tramvaiele.

Străduţe mici şi drăguţe. Şi clădirile care nu au fost modernizate şi se pare că nici nu au de gând.Foarte bine.

Cel mai tare avertisment/anunţ/sfat/rugăminte pe care l-am citit undeva. Deci de fumat, putem sa fumăm nu? Dacă de mâncat seminţe nu e voie!!Bun!

Primăria (a.k.a Sfatul Popular); nici unul din iluştrii mei ghizi nu a ştiut să-mi spună ce scrie acolo pe latină. Şi nici de ce au steaguri cu România şi Uniunea Europeană la fiecare geam.

Apusul de la etajul 6. Da, eu şi obsesiile mele cu apusurile în oraşele mari. Căscaţi acolo ochii şi shht....!!!!

Nenea Vasile Goldiş. Printre copaci. I-au făcut aştia facultate ca să nu fie gelos pe Spiru Haret şi Petre Andrei.

Ceva biserică unde ne-am dat jos greşit din tramvai. Ghidul meu blond şi mic m-a anunţat: "aici e ceva biserică catolică". Aham...crezi? După turlă aş fi zis că e biblioteca judeţeană.

Şi preferata mea: căsuţa verde. Evident că am "k" luate câte "n" poze cu ea. Ce drăguţa e ea aşa verde printre celelalte gri şi triste ca şi cum ar zice: "na, fraierelor, m-am ajuns"!!

Deci e fain. Îmi place că are tramvai cu care m-aş plimba toata ziua şi-mi plac scrânciobele din parcul ăla pentru copii. Don't ask. Până acum aveţi şi voi temă să mergeţi la Sibiu şi la Arad. Asta după ce aţi fost în prealabil la Piatra-Neamţ. Ddddaaaa?? Hai gata că mâine mă "gou" back în oraşul "plictiselii veşnice" şi trebuie să îmi fac bagajele.

leapşa

2009-03-14T19:50:00.003+02:00

Am primit o leapşă. Şi anume:

Dacă aş putea, ce aş vrea să fiu.... :

O floare : frezie

Un anotimp : vara şi toamna când plouă

O culoare : alb

Un animal : fluture

Un obiect vestimentar : adidaşi

O piesă de mobilier : măsuţă de cafea

O melodie : Trisha Yearwood-Like we never had a broken heart

Un vers : "we've got to hold on to what we've got, it doesn't make a difference if we make it or not"

Un obiect : ceas

Un instrument muzical : pian/vioară

Un copac : vişin

Un oraş : Las Vegas/Amsterdam

O persoană publică : Catherine Zeta-Jones

O carte : Egipteanul

Un fel de mâncare : prăjitură cu ciocolată

Un supererou : Edward:)) (din Twilight)

Un fenomen al naturii : ploaie

O maşină : audi A4

Un fruct : pepene galben

O parte a corpului : buze

Un film : Îndrăgostită de un Massai

Dau mai departe leapşa Hannei.

şi poze...

2009-03-11T21:34:00.005+02:00

hai vă rog

2009-03-11T21:07:00.005+02:00

Ce mândră sunt de ţara mea. Spun asta pentru că de obicei îmi vine să îmi pun mâinile în cap şi să-mi bag ochii în întrerupătoare de fiecare dată când mă uimesc vânzătoarele cu "amabilitatea" lor, când sunt "rugată" să dau mită că să obţin nu ştiu ce şlapii mei de ştampilă sau când pur şi simplu mi se întâmplă diverse lucruri, de care eu sunt vinovată, dar aşa cum facem toţi, nu dau vina pe mine, ci pe ţară:"normal, doar sunt în România, nu avea cum să se întâmple altfel".

Dar după ce am citit mail-ul de mai jos, mi-a sărit inima-n piept. Mi-a crescut pardon. Inima, nu pieptul.

"Rezervaţia naturală Retezat ar putea mări veniturile din turism ale României dacă va fi inclusă, în 2011, printre cele şapte minuni naturale ale lumii, care vor fi alese, la iniţiativa fundaţiei elveţiene New 7 Wonders, dintre 261 de nominalizări din toate colţurile lumii."

Deocamdată suntem pe locul 12. Ştiu că putem să ajungem pe primul loc, pentru că deşi sunt şi alte locuri interesante şi frumoase nominalizate, NOI merităm să câştigăm.
Aşa că, vă rog eu frumos frumos frumos şi urât dacă vreţi şi stau şi în cap şi mănânc şi borş cu smântână şi mâncare de urzici, mă duc la fiecare seminar şi curs, numai intraţi aici şi votaţi şi voi, că e ţara noastră şi chiar dacă ea nu prea face multe pentru noi, hai să facem noi pentru ea, pentru că nu e de vină România că e condusă de "imcompetenţi".

3S: Stupid Spring Stuff

2009-03-08T23:43:00.005+02:00

Fiind cuprinsă de atmosfera florală si înflorată şi dezflorată de 8 martie m-am dus astăzi să cumpăr pentru nişte prietene, flori. Cât de banală e această propoziţie. "Mă duc să cumpăr flori". Cât de greu poate fi să alegi 3 fire, cu material de ăla sclipicios sau nu, să scoţi banii, să-i dai şi să pleci cu produsul dorit mândră de investiţia ta.

Normaaaalll ca în realitate nu e aceeaşi poveste.
Frezii, irişi, zambile, garoafe, trandafiri, cu staniol roz, alb, gri, verde, cu tulpină lungă, cu petale înalbăstrite şi înportocălite, cu mărţişor, fără mărţişor, cu "dendicaţie", cu inimioare (de 8 martieeeeee??mda!!!), puse în ghiveci ( în curând o să ni se vână flori de 8 martie cu tot cu parcela de unde au fost culese), cu fundiţe, fundilici, fundoaie, de toate culorile, mărimile şi cu scrisuri pe ele în toate limbile şmechere. Oferta este generoasă. Kitschoasă în acelaşi timp şi cam inaccesibilă pentru prietenii, iubiţii, fraţii, taţii, bunicii noştri. Inaccesibilă pentru că e cam derutant să alegi între 500 de buchete, 100 de fundiţe şi 50 de culori. Ar fi mai simplu probabil dacă ar fi o culoare de trandafiri, un model de învelitori şi fundiţe la fel făcute.

Plus că mai vin şi acasă cu un zâmbet din ăla tâmp de parcă tocmai ar fi fost concediaţi, aştepând să fie elogiaţi şi felicitaţi pentru ce efort au depus să aleagă şi să aducă acasă BUchetul. Iar în uşă cu mâinile în şold sau pe linguri, femeile:"când mi-au placut mie vreodată zambilele"? Na, nu e frumos din partea noastră, ştiu. Intenţia contează, oh baby oh baby.....

Ce mă mai distrează?SMS-urile. Care bineînţeles că nu ar putea începe cu orice altceva decât cu "fie ca". Fie ca lumina, fie ca soarele, fie ca primăvara, fie ca, fie ca, fie ca, fie ca. În toate sms-urile(primite probabil de la ceva geniu care a fost cu o scândură mai deştept decât tine, s-a uitat pe gugăl şi a copiat de acolo un sms) fluturaşii sunt zglobii, soarele este lumina primăverii (în restul anului mergem cu lanterna), iar în secunda următoare înfloririi ghiocelului, care săracul nici nu se vede când apare sau când se ofileşte de mic ce e, vei fi cuprins de o stare euforică de minunat de bine care te va transpune în atmosfera plină de viaţă şi de culoare a primăverii (când ninge şi ploua de nu ştii sub care masă să te mai bagi???).

Nici bietele mărţişoare nu au scăpat imaginaţiei bolnave a comercianţilor. Cum să faci mărţişor cu Tom şi Jerry sau fetiţele Powerpuff. Acum serios, ce noroc îţi poate aduce frunza aia de sfeclă de Blossom sau caticul de Jerrry? Şi cum să pui puf într-un mărţişor???V-aţi cretinizat cu toţii?? Ce legătură are puful cu primăvara şi norocul şi gândurile de bine?? Că eu şi dacă stau în cap cu mâinile în fund nu-mi dau seama.
Iar Mercedes Benz sunt sigură şi precisă si pozitivă că nici nu a auzit de sărbătoarea asta a noastră cu aţele roşii şi albe. Dar lasă că avem noi mărţişoare cu sigla lor. Că doar nu ne ajunge că unii care îs mai în pas sau în paşi sau "impaşi" cu moda le poartă la gât!!!
Io nu mă complic. Am cumpărat cu flori şi fluturaşi. Şi recunosc, am cumparat şi unul cu Tom şi Jerry că tot timpul mi-a placut de băieţii ăia şi oricum era cu dedicaţie pentru o persoană.

Cam aşa cu Mărţişorul de anul ăsta. Oricum, faţă de inamicul "Valentines" parcă nu e chiar aşa de comercializat. Or fi florile de vină. Apropo, hai că v-am pus şi o poză cu nişte frezii. Asta în secunda 5, după ce era să-mi iau nişte foarfece în freză că am pozat marfa omului.

O primăvară frumoasă!!

Sibiu-mood

2009-02-24T19:41:00.011+02:00

Am avut onoarea să am propriul meu ghid şi propriul meu fotograf prin Sibiu. După câte am înteles io de la ghidul meu şi numai al meu, această casă cu acoperişul mai "trendi" aşa, e singura din seria aia, care nu are două etaje. Explicaţia de la ghid:"că aşa au făcut-o". Un zid şi un turn care nu mai ştiu al cui a fost şi de cine a fost construit dar ghidul meu a ţinut să ştiu că de multe ori a urcat scările (care nu se văd cu ochiul liber) zidului.

În prim plan, unul din cele 3 turnuri. Cred că era a meşteşugarilor. Dacă nu, a "năsturierilor" sau a "fierarilor" sau a "olarilor" sau ce meserii mai sunt? Ghidul, help? Please?
Stema oraşului Sibiu. Acolo sus în cerc. De ce are nuferi? Ghidul:"că trebuia să fie ceva cu apă şi au pus nuferi".
Big Ben-ul sibian şi tehnici avansate de a parca maşinile la dungă.
"Căşi" cu OOOObloaneee."Multe case au încă obloane" mi-a zis mie ghidul.
Ciudat mai cresc copacii prin Sibiu. De atâta "histoooorie" cred şi "heu".
În sfârşit am ajuns şi eu în celebra piaţă în care toţi aveţi poze. Acolo în casa aia mare din dreapta stă primarul. Care nu e român. De ce? Ghidul: "că aşa l-au ales".

Oricum, frumos oraş, simpatici oameni şi o atmosferă medievală despre care am tot auzit dar am zis tot timpul că sunt poveşti. Well, nu sunt poveşti şi ia duceţi-vă şi voi să vedeţi ce frumos e. Poate vă pun o pilă la ghidul meu super.

zi de zi

2009-02-24T18:08:00.002+02:00

Trăiesc zi de zi o viaţă plină de surprize în România. Mă ţine ocupată, distrată, mă destresează, uneori, mă face să îmi doresc din ce în ce mai mult să plec iar, alteori. De exemplu azi, o încercare banală de a cumpăra covrigi. Da, din aia cu gaură, din aluat, la 10 mii. A fost mai greu decât dacă aş fi cumpărat o casă în Pakistan cu piscina adusă din China. Mă rog, nu am cumpărat eu dar am luat parte la discuţia monozigotă şi monocretină şi monobecilă dintre cel care a cumpărat şi stimata de ea vânzătoare:

-Doi covrigi cu susan vă rog
-Cu susan sau cu sare?
-Cu susan am zis!
-Cu susan săraţi sau cu susan dulci?
-Cu susan...
-Săraţi sau dulci am intrebat?
-Păi....să fie cu susan, de aia din dreapta.
-Deci săraţi.
-Deci cu susan, da!

În altă zi îi sun pe dezamabilii de la Orange. Vreau să cer închiderea abonamentului. Pe lângă întrebări de genul: dar sunteţi sigură (nu sunt sigură, de aia te-am sunat pe tine dragă poate mă convingi tu), dar vă putem oferi aia şi aia şi aia şi aia şi alea 200 de minute ori 5000 de mesaje pe care până la urmă nu le primesc decât în primele 5 luni, după aia nea Vasile le mai vede, dar de când vreţi să fie oprit (din 2015, dar am sunat de pe acum ca să fiu sigură că îl opriţi), nu mi-l opresc decât 3 luni şi alte 100 de telefoane mai târziu.

După aia ia să mergem noi în mall. La cafea! Cer Icetea de piersici. De 2 ori mă întreabă:
-Un Icetea de piersici, da?
-Da, te rog.
-Deci de piersici.
Îmi aduce de lămâie.

Da, cum să nu râzi şi cum să nu-ţi placă acasă. Hai gata că am de scris o licenţă.

Veveriţe

2009-02-20T00:36:00.001+02:00

Nişte veveriţe tare drăguţe....

dezvăluiri şocante

2009-02-11T18:59:00.002+02:00

Nu vă lăsaţi duşi în eroare de titlu. Nu am să vă dezvălui nimic de ce (n)-aţi vrea să auziţi. Dar mergeam azi pe stradă, chinuindu-mă să îmi ţin ochii deschişi întru-cât ningea de nu-ţi dădeai seama dacă ăla din faţa ta te înjură sau te scuipă, cu muzică în urechi, dată taaare (nu pentru că nu aş auzi, ci pentru că eram într-o stare mai euforică) şi mă gândeam ce fain era când eram mică şi nu aveam nici o grijă. Mama făcea de mâncare, mama spăla, mama mă ducea de mânuţă la grădi, mama mă lua de mânuţă de la grădi, după aia desene, desene, desene, Barbie şi somn. Mai puteam să îmi doresc ceva?

Aaaa şi undeva între episodul o mie şi ceva din Sailor Moon şi schimbatul lui Barbie în rochiţa de seară o mai băteam pe sora mea. Iartă-mă sis dar era ca să vezi cum e "the real and the cruel world". Ai să îmi mulţumeşti mai târziu.
În fine, că deviez de la subiect. "Mai" mă gândeam tot azi (tot cu muzică, tot cu multă zăpadă) de ce îmi era frică când eram mică.
Mă temeam de întuneric. Dar în ce hal mă temeam că trebuia sa îmi lase mama toate becurile aprinse (că doar na, câte odoare avea) şi trebuia să o aud în camera cealaltă vorbind cu tata. Nici nu se punea problema să închidă uşa. Mi-am revenit cu timpul, bineînţeles. Acum dorm şi dacă trec toate tancurile din stocul N.A.T.O.
Mai mă temeam de animalele mici. I know!!Fiecare copilaş avea un papagal din ala mic şi retard, verde sau galben, eu aveam maimuţă de pluş, de la care a început războiul cu sora mea şi au trebuit ai mei să mai cumpere dracului o maimuţă. Numai că maimuţa meeeea (şi cea originală) avea ochii albi iar cea a surioarei mele avea ochii maro. Normal că fiecare susţinea că maimuţa ei e aia ruptă din soare şi de fapt, a ei e adevarata Cheeta şi cealaltă ar fi o impostoare şi merită ucisă cu bestialitate.
Odată aveam nişte pisoi. De care mie, evident, îmi era frică să mă apropii. Veneau verişorii mei şi dighi, dugu, miţi, fiţi ce pisoi drăgălaşi ai. Right!!Ce poate fi aşa drăgălaş în 4 cm de blană şi doi ochi? Până când şi-a dat seama tata că e ceva în neregulă cu fata lui. Aşa că a aplicat strategia Beta. M-a plătit să ating mutanţii ăia de pisoii.
"Tata, vreau să ştii acum după 15 ani că nu i-am atins atunci. De fapt am pus-o pe Gaby să îi ia şi să îi scoată în curte. Dar mulţumesc pentru ăia 10, 000 pe care mi i-ai dat şi din care mi-am luat de la alimentara din colţ alune de la nenea Bebe".
Mai târziu când am început să am "caşcă", Andrei vecinul meu, din plictiseală sau din surse nefondate m-a înştiinţat ca licuricii curentează. Şi dacă îi ating rămân însărcinată. Vreo 5 ani nu am pus mâna pe nici o insectă în afară de bondari din care ne facea tata râşniţe şi la care se criza sora mea. Iar eu nu mă puteam- şi nici nu voiam de fapt- abţine să nu fac râs de ea: "cum să te temi de un bondar legat de picioare"?( vorbeam eu care nu puneam mâna pe pisici, mda).
Tot de la vecinul meu Andrei, căci el era întâi-mergătorul tuturor aventurilor noastre, am aflat ce posedat e calul vecinului nostru nenea Sorin. (haaaaaa, cum să fie posedat un cal=))??).
Ciudat însă ca nu am avut nicidoată probleme să îi aduc mamei întreaga colecţie de broaşte şi şerpi de pe pârâu, viermi, râme şi alte neamuri de animale de astea, trilogodite, unispongionate sau cum s-or mai chema.
"Şi tata, să ştii că peştii aia 3, care au dormit 2 săptămâni pe burtă când tu mi-ai zis că de fapt se odihnesc că au venit din oceanul Atlantic, erau morţi. Am învăţat la biologie într-a -V -a că peştii care stau pe burtă nu mai alive, nu mai viaţă. D-E-A-D!!!

Cam aşa "stătea" treburile!! Vouă de ce vă era frică când eraţi mici?

De gândit...

2009-02-08T00:14:00.002+02:00

era-smus

2009-02-07T02:55:00.004+02:00

Într-o săptămână plec acasă. Yeei, uraa, ce "mai" mă bucur. Not!!Adică mă bucur că mă întorc unde mi-e casa, unde nu sunt străină, unde mă aşteaptă mama cu papa bună, surioara cu muzică la maxim şi prietenii. Dar mă bucur şi mai tare că am fost, că am văzut, că am învăţat. Se termină Erasmus-ul.
Nu mă gândeam că o să ajung să spun aşa de repede propoziţia asta. Aşadar să las bocelile pentru bebei că doar nu o fi "terminatul" lumii. Ce am învăţat din Erasmus. Citiţi şi vă minunaţi:

-"ca teoretic vorbind ar trebui să fie logic".
- că ei nu trimit erasmuşi picaţi acasă. Îi trimit plângând.
- că sârbii sunt inteligenţi. Dar perverşi; şi vorbesc bine germană.
- că americanii sunt beţivi.
- chiar dacă nu ai voce tu cântă. Chiar dacă nu ţi-e sete bea. Chiar dacă ai seminar ia şi dormi acolo încontinuare. Doar se mai ţine şi săptămâna viitoare.
- dacă nu ai învăţat până acum să mergi pe patine nu ai să înveţi aici.
- nu îţi fă planuri cu bursa. aşa cum o primeşti, aşa nu o mai vezi.
- nici cu căminul. Nu e aşa ca în poze. Şi normal!! nu ai piscină, chiar ai crezut:))?
- italienii sunt mai proşti ca americanii când dorm. Plus că habar nu au ce e adverbul.
- jocul rusesc e făcut ca să pierzi. Nu te "învitejoza" inutil că după două guri de vodcă de aia ai să zici că joci fotbal subacvatic.
- nu te chinui să explici politiştilor că eşti din România. Poţi să le bagi prin ochi şi să le scoţi pe urechi buletinul cu siglă mare de "Rumania" că ei tot din Cehia o să behăie că eşti.
- nu pune austriecii la încercare. Că sunt mai deştepţi cu 3 butoane decât nemţii. Ştiu limbi străine de nu ai tu fasole-n pod.
- dacă îţi făceai planuri sa treci examenele orale du-te şi aruncă-te. N-au fost făcute pentru tine.
- nu te îndrăgosti de irlandezul din Sharmrock. Tu pleci în 2 luni iar el în 6. N-o să-ţi iasă ecuaţia.
- nu confunda Zara cu facultatea.
- nu răspunde dimineaţa la 8 la interfon. mai mult ca bineînţeles de sigur e poştasul care are un pachet pentru colega ta de cameră. Doar nu îţi făceai iluzii că pentru tine, nu?Bun.
- dacă simţi cum deja nu te mai poţi lega singur la şireturi poate ai vrea să începi să o laşi mai moale cu Milka. Şi Nutella. Şi gogoşi cu vanilie. Şi marţipan.
- nu te urca în tren cu 15 minute înainte să plece. Urcă-te cu 1 minut după.
- cumpără-ţi un bax de pixuri şi învaţă-ţi CNP-ul pe de rost. O să ai nevoie pentru cele 1000 ori 200 de acte pe care le ai completat.

Sigur îmi mai vin idei. Concluzia este că s-a meritat. Că a fost super. Chiar dacă am avut momente când m-aş fi întors pe jos în România, când mi-aş fi băgat toate pixurile în ochi, când i-aş fi tăiat pe austrieci în 5 după ce i-am legat de linia de tramvai...şi de tren, nu regret nimic.
A fost cam obositor ce e drept cu 4-5 chefuri pe săptămână, jocuri ruseşti, Karaoke şi vorbitul în toate limbile pământului. Dar pentru asta s-a inventat dormitul pănâ la 14.

Deci, dacă aveţi sânge-n voi plecaţi cu Erasmus. Dacă nu, staţi acasă şi citiţi pe bloguri la alţii cum a fost. Apropo, poate vă interesează şi o părere mai profesionistă.

for bad days:(

2009-02-04T19:38:00.001+02:00

Astăzi e una din zilele mele "de-care-nu-vreau-să-mi-amintesc-nici-când-o-să-am-150-de-ani". Aşa că am ascultat, normal, tăăăăătă ziua o singură melodie. Mi-au plăcut versurile mai mult, decât interpretarea. Daţi-vă şi voi cu părerea. Sau nu. Oricum azi mi-e indiferent de toate!

hai că suntem simpatici noi, leii

2009-01-29T14:11:00.003+02:00

Eu nu prea cred în zodii şi în compatibilităţi şi în procrearea copilului într-o anumită lună a anului că să se nască după aia într-o anumită zodie, pentru că zodia aia e cea mai smecheră şi nu ştiu cum. Dar cred în anumite trăsături pe care cei născuţi în aceeaşi lună le au. Şi mi s-a părut foarte comic ce am găsit la leu (da, sunt leu:D), pe un blog la o prietenă:
Leu
Semn de foc: soarele.
Trăsătura caracteristică: nevoia de a fi în centrul atenţiei.
Fraza favorită: Sunt rege /regina.
Leul este steaua zodiacului, cea mai strălucitoare. Sunt uşor de recunoscut: sunt aceia care, privind un reflector, exclamă:
- Trebuie să vedeţi câtă strălucire îi confer!
Leul are o foarte bună părere despre sine. Dacă îţi este prezentat unul şi tu ii spui:
-Îmi pare bine să te cunosc.
El va răspunde:
- Te înţeleg.
Leii nu merg pe stradă, ci defilează. Dacă strada este plină de magazine, Leul priveşte vitrinele. Dar nu pentru a vedea ce este expus în ele, ci pentru a se privi pe sine. Moment în care va exclama:
- M-aş cumpara dacă n-aş fi atât de scump!

2009-01-26T21:59:00.004+02:00

Zdop şi Zdup

2009-01-26T10:20:00.006+02:00

Am fost aseară la concert Zdop&Zdup. Şi încă nu mi-am revenit. A fost super, foarte fain, foarte tare, foarte frumos. Foarte, foarte, foarte scris de 1500000 de ori cu caractere de 45 roşu şi îngroşat. Băietii ca de obicei au ridicat pe toată lumea de pe jos ( la propriu de pe jos, că aşa stau austriecii aştia, ştiu ei ce ştiu de la bunica că nu e bine la "şăli" să dormi pe moale), au cântat o muuulţimmeee de melodii (dar fără preferata noastră "Dj Vasili"). Bine, ne-a explicat Sandu de ce nu au cântat-o dar eu şi "mi corazon" batman batman că noi vrem melodia cu roata şi cu pâinea. Aşa că ne-am apucat noi de cântat. Ce, noi nu putem? Doar nu degeaba ne-am făcut veacul în Roses la karaoke până acum.

Dar să o luăm pe "începutelea".
Ajungem noi la locul cu pricipa, cu decoltee, fustiţă, gloss (glossy, pentru unii), şosetuţe, fard, mărgele, ce mai, eram scoase din cutie. La soareeee te puteai uita dar la noi ba. Eee, aşa e poezia.
Şi bineînţeles că am ajuns primii. Adică foarte primii. Adică nu eram decât noi şi înceata aia de barmaniţă care turna berea parcă turna pe banii ei. Ne pune nenea ăla mare şi negru "ştampelă" cu nişte urechi, după aia am aflat că de fapt erau doua note muzicale (haa, cum mă-sa:-W?), ne luăm noi bere, ne "aşăzăm" jos şi începem cu turuitul: da' uite la aia ce păr are, da' uite la asta ce geantă, da' ăsta oare e român, da' alea două ce caută aici, da' ăia oare au bilete. Ce să facem şi noi mititeii. Si cum "şădeam" noi aşa, numa ce "hapaaaaare" pe scena mamaeeeee una bucată plete. Şi "doi" bucaăţi chitarişti.
"Neaaaa, aştia nu's Zdop si Zdup. Noi vrem pe Zdop şi Zdup.Acccumm!!!!
Se apucă aia de zbierat, cântat, încantat, dezcântat, trântit pe jos, sărit vene, băut bere, fumat, dat mâna cu ceva oameni, zâmbit frumos la camere, doar vedete erau!!Na, să nu fiu rea. Au cântat bine băieţii, dar poate ar trebui să o lase mai moale cu intravenoasele, că prea erau "enerjici".

Pleacă super trupa lu' peşte, îşi iau instrumentele, noi tschus tschus, ne aşezăm fustiţa, decolteul, ne dăm cu gloss(y) iar şi ne postăm bot în bot cu scena. Acolo în faţă să ne vadă dom'le oamenii că suntem româââââni!!
Şi stăm si stăm si începem să repetem Videli Noci, spre disperarea lui Sandu şi pam pam apare un playlist. Nici nu a apucat să se pună praful pe el că mi corazon şi io cu inspecţia. Ce fain!Juma de listă pe rusă.
"Sanduuuu unde scrie Vi-de-li noci!!!??Scrie?Da' unde scrie?Da' când cântă?Da sigur scrie?Boonn!!!
Vin baieţii, îmbrăcaţi haios, veseli, cu jdemii de instrumente la ei, de le scoateau de peste tot.
După vreo trei melodii, vine Roman, solistul şi îmi întinde mâna. Ha, unde?Cine?Iooo???

Hanna:"hai du-te du-te du-te"!!Şi mă duc. Deja eram dusă, euuu pe scena? lângă ei??nooo waaayyyyyy!!!Mamă dacă ai vedea ce ai crescut la ţâţă.

Când am ajuns acasă în 2 minute a aflat tot Piatra-Neamţul, Clujul, Salzburgul cine a fost pe scenă lângă Zdop şi Zdup.
În fine, cântă baieţii, dansăm, sărim, cântăm cu ei. Şi pleacă. Noi ne tragem sufletul, pantalonii, ne aranjăm părul, ne dăm cu glossY, să fim pregătite de luat autograf. Mda, de la cine?Băieţii duşi au fost. Si cum stăteam noi asa triste făcând planuri şi strategii cum să luăm autograf vine una bucată ochelaristă cu bere în mână: "how would you say "repeat" in your language"?

Eu mă uit la Hanna, Hanna la mine, amândouă la ea şi îi zicem: "încă o dată" dragă. Da' ce să ştii tu. Şi ea se uită în continuare la noi. Noi afişăm faţa de "mai-te-putem-ajuta-cu-ceva-de-încă-eşti-aici-uitându-te-la-noi?Aaaaaa şi ne trăzneşte şi pe noi ăl' de sus. Ne reluăm locul şi începem: "încă oo daatăăăăăăăăă, încă o datăăăăăăăăăă, încă o datăăăăăăăăăăăă. Sandu se prinde şi el de planul nostru "maleficos" şi începe şi el că doar el nu o fi mai puţin gâscă. Şi aşa că vin băieţii înapoi şi ne mai cântă o melodie!!!!

"De data asta nu mai scapă fără să luăm autograf. Aici suntem şi nu plecăm".Ne gândeam noi. Mda, nici nu am sărit de trei ori, nici nu am zbierat de 5 iar au plecat. Iar a trebuit să ne mulţumim cu playlistul ca suvenir de la ei, uitat pe scenă. Împărţit în jumate, frăţeşte.
Ieşim din sală, amarââââââââââââţi, şedem iar, amărâââââââţi şi începem să cântam.De amărâââââââââţi ce eram. Nici un plan nu a funcţionat. Nici o uşă nu se mai deschidea, băieţii nu mai ieşeau de nicăieri, noi nu aveam pix, Sandu se săturase să ne tot suporte "învârteşti roata dj vasili" şi numai ce vine o furtună, brunetă, vorbind tare şi aproape de noi de parcă am fi ultimii retardaţi:

"Sunteţi din Austria"???
"Nu, suntem din România şi Republica Moldova"
"Eiiii daaa??Pe bunneeeee"?
(da, go figure, unii oameni mai ies din ţara lor şi mai studiază în alte ţări. Tare, nu??
Săraca, cred că trecuse trenul şi tramvaiul peste ea de 5 ori înainte de era aşa high.
Ne enervăm noi la un moment dat, trimitem pe solul nostru Sandu din Oştroveni (sper că de acolo ai zis ca eşti:D) să bată la uşă. Că noi, fete, fustă, nu ne putem risca. Uşa încuiată.
Nenea big şi negru cu ochii pe noi.
"Ce căutaţi"?
"Aaaa, păi noi....ultima formaţie care a cântat mai este"?
"Da, ne răspunde tăiatorul de lemne îmbrăcat în negru. Mergeţi şi bateţi sus la uşa aia".
"Sanduuuuu, hai şi bate la uşă. Bate Sandu şiiiiiiiiiii uite băieţiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii".

"Măi, da' voi de atunci staţi aici"???ne întreabă unul din membri.
"Daa, vrem o poză, o amărâtă de poză, numai o poză."

Am făcut minunata poză. Zusammen sind wir starker.Că doar români suntem. Mulţumim Sandu că ai bătut la toate uşile şi mulţumesc Hanna că m-ai dus la concert. Şi data viitoare, suntem în primul rând, în aceeaşi formulă, cu chef de "videli noci".

Hai noroc, uăi!!!
Aaaaa şi na-vă şi nişte poze. Că să mă credeţi pe cuvânt de cercetaşă.

sunt "moldoviancă"!

2009-01-24T22:55:00.003+02:00

Toată lumea ridică din sprânceană când îmi aude accentul. Altora li se pare dulce. Alţii zic că după accent aşa, aş fi din Satu-Mare. Mai sunt aia cărora le este indiferent(nu că nu l-ar simţi când grăiesc, but they just don't give a shit). Mie îmi place. Dăăăhhh....

Asta mă diferenţiază de voi ceilalţi. E tot româneşte. O întelegeţi?O înţelegeţi. Ce tot comentaţi atâta şi râdeţi de vi se umflă fălcile? Şi nu mai încercaţi să mă imitaţi. Că nu o să vă reuşească în viata voastră şi în a mamelor voastre, "bini" aşa cum îl spun eu. Dar sunteţi simpatici când încercaţi.
Sooo, ia să vă dau şi mai multe motive să ne "iubiţi", pe noi moldovenii:

1.facem de când s-a pus coada la prună, de când hăul şi pârăul cele mai mai bune şi mai minunate sarmale.
2.....şi placinte "poale-n brâu".
3.dupa ce face o moldoveancă curat, poţi să mănânci pe jos.
4.dansam cel mai bine, cel mai repede, cel mai mult. Da ştiu că oltenii au sârbele cele mai iuţi, dar aţi încercat vreodată să dansaţi o sârbă oltenească cu o moldoveancă?
5.BEM!dimineaţa pe răcoare pe cald, pe zi, pe noapte, pe ploaie, sub masă, sub pat, din sticlă, din găleata, din pahare. Când suntem veseli, când suntem trişti, când ne vizitează vecinul, vecinele, cumătrul, soacra, sora, mama, amanta, finul, nea Petrică de la alimentară, domnul administrator, Gelu de la barul din colţ, nepotul. Ce e mai interesant, e că niciodată nu rămânem fără "beutură".
6.avem cele mai multe biserici pe metru pătrat.
7.avem cele mai multe crâşme pe metru pătrat.
8.poetul naţional al României a fost moldovean. Nu oltean, nu ardelean, nu bănăţean. Mai trebuie să zic ceva?
9.noi putem să vorbim şi literar, voi puteţi să vorbiţi moldoveneşte?
10.aţi fi voi ardelenii mai aproape de vest, dar în caz că se trezeşte Hitler, noi fugim mai repede la ruşi decât voi la americani.
11.încă studiem franceza în şcoli.Nu germană, nu ungureşte.Fran-ce-ză!!!
12.nu vă claxonăm când apăreţi cu "bemveurile" voastre luate în "lizing" şi cu număr dă Bucureşti. Iar dacă sunteţi pierduţi vă spunem exact pe unde să mergeţi, unde să vă opriţi, unde stă poliţia, unde e radarul, culoarea la radar, marca şi anul fabricaţiei.
13.probabil că ştiţi deja clişeul: moldovencele sunt cele mai frumoase femei. Dar îl ştiţi şi pe ăla cu: moldovencele sunt cele mai bătăuşe femei? Ia ieşiţi în oraş, cautaţi o moldoveancă, enervaţi-o. Că eu vă vizitez cu plăcere în spital. La terapie intensivă. Vă aduc zacuscă.
14.vă spunem verde-n faţă ce gândim. Şi ce nu gândim. Şi ce avem de gând să gândim. Şi ce am gândit cândva. Nu vă luăm pe după vişin ca ardelenii şi pe după casă ca oltenii.
15.vorbim mult, tare şi repede. Vă povestim în 5 minute ce v-ar povesti un ardelean în 4 ore, un oltean în 2 şi un bucureştean....în 2 ani?

"C-aşadar" aştia suntem. Nu plecăm. Vom fi mereu dupa munţi, aproape de fraţii noştri moldovenii de peste Prut, vă asteptăm tot timpul cu un pahar de vin rece, voie bună, aer curat, bancuri cu olteni şi informaţii despre radare.

Pe-nserat....

2009-01-24T22:26:00.003+02:00

Cea mai frumoasa zi...

2009-01-21T20:09:00.003+02:00

Vă dedic melodia de mai jos. Eu am ascultat-o toată ziua. Nu ştiu de ce. O fi una din zilele mele "mono-melodice"!

skies in vienna

2009-01-19T10:40:00.003+02:00

Viena noaptea.Îmi cer scuze pentru calitatea proastă a pozelor.Era frig şi ploua iar aparatul meu nu e nici Kodak nici Nikon.

2009-01-19T10:29:00.006+02:00

Afiş pe un stâlp în faţa Parlamentului din Viena. Aştia da oameni hotărâţi:)!

massinger

2009-01-18T16:56:00.004+02:00

Sunt pe zi ce trece mai uimită de nivelul de inteligenţă a tinerilor din România, care este şi adicătelea în picaj. Nu că m-aş scoate pe mine din categoria tineret-studenţime, dar nu sunt eu aia care trimite cele mai tâmpite, neinteresante, aiurea şi fără sens MASS-uri. Fiv-ar degetele alea care v-ar trebui băgate în priză de 3 ori pe zi! Nu există mai mulţi copii cu prenumele Ioan-Vasile de 2 ani care au nevoie de operaţie urgentă pentru o boală foarte rară şi fără nume. Şi nici nu vor închide Yahouuuul dacă nu trimitem nu ştiu ce neuronii voştri alteraţi de mail-uri.
Astea sunt câştigătoarele, preferatele mele:

"îmi dai şi mie împrumut 1 euro pe voda pls?!returnez înapoi în 2 ore k e cv urgent."

Nu, nu-ţi dau şi nici nu cred că ţi-a dat cineva în urma acestui mass.Vezi, poate trebuia să trimiţi mai întâi pe ăla cu: "îmi dai şi mie împrumut 2 grame de creier, să pot supravieţui până mâine"?

"am inima cât un Maybach Exelero ... zvonuri!"

Sincer, cred că ai gaura din creier cât un Maybach Exelero.Ia gândeşte-te tu aşa.

"TE ROG CITESTE-l!!! Azi dimineata cand Dumnezeu a deschis o fereastr în RAI m-a v zut pe mine _i m-a întrebat: Copilul meu, care este marea ta dorinta pt. azi??? Iar eu i-am r spuns: Doamne te rog sa ai grij de persoana care citeste acest mesaj, de familia lui _i de prietenii lui speciali. Ei merita asta _i îi iubesc foarte mult. Iubirea lui Dumnezeu este ca un ocean, îi poti vedea începutul dar nu si sfârsitul. Acest mesaj este valabil din ziua în care îl primesti. Trimite asta la toti din lista ta. Ceva bun se va intampla cu tine mâine. Ceva pe care tu asteptai de mult s ci se întample. Nu rupe acest lant. "

Şi dacă îl rup ce? O să am ghinion 20 de ani, o să mă calce o maşină şi după aia un tir? Să fim serioşi. Aaaaa şi nu mi-ai zis termenii de garanţie ai mesajului, din moment ce este "valabil" nu ştiu câte zile. Adică dacă îl citesc înainte să îl trimiţi tu, nu este valabil sau cum?

"sa nu accepti id-ul musat_elpida ca iti sterge tot din calculator, e un VIRUS! Da mai departe!Ai inteles?URGENT! LA TOATE PERSOANELE DIN LISTA ".

Mă rog, acum e musar_elpida, dar se schimbă id-ul cam de 3 ori pe zi. Mulţumesc oricum de grijă.Şi nu, nu am să dau mai departe. Ce-ai să-mi faci?

"Un baiat si o fata care erau impreuna de 6 luni, au avut intalnire pe un pod. Cand acestia sau intalnit baiatul i-a spus fetei ca vrea sa se desparta, fata cand a auzit ia dat un biletzel plangand si el sa oferit sa o conduca ultima oara acasa, si in timp ce traversau strada o masina ia lovit in plin. Fata a murit pe loc, iar baiatul a scapat ca prin minune, iar cand acesta a citit biletzelul a ramas socat deoarece pe biletzel scria "FARA DRAGOSTEA TA AM SA MOR, TE IUBESC ENORM".Daca iubesti cu adevarat triimite-l mai departe."

Superb, am plâns până nu am mai putut de râs. Hellouu, e plin gugălul de poveşti de astea, scrise de deprimaţi, când în loc să doarmă la 3 noaptea le cacă mintea numai cretinităţi. Iar dacă nu iubesc cu adevărat nu am voie să îl dau mai departe, pentru că după aia rup lanţul de la mass-ul de mai sus? Com'on, mai scutiţi-mă!

"am plecat vb când ajung home. pace la toti .

Pa dragă. Să-mi scrii.Nooottt!!!Mă bucur că ţii să ne informezi când pleci tu şi mulţumesc Doamne că vorbeşti cu noi când ajungi. Doar ştii ce ne îngrijorăm. Emobecilule, scapă-ţi două palme peste bostanul ăla plic cu nimic, poate realizezi că nu îi pasă nimănui când vii, când pleci, când ajungi, când te speli, când îţi schimbi chiloţii. Get a life.We all have one.

"cine îmi poate face o favoare plssss. buzz me scz de mass."

Nu fac sex, nu-ţi dau bani, nu am droguri de vânzare şi nici nu te ajut la teme. Iar ultimul hit de la Copilul Pârjoală sau Sorinel de la Mizil nu îl am. Aşa că vezi-ţi de viaţa ta yahooistă şi lasă-te de mass-uri. Da, cu plăcere.

În afară de astea, mai primesc mass-uri cu bancuri şi linkuri de Youtube. Oarecum acceptabile spre deosebire de imbecilităţile prezentate mai sus.
Voi trimiteţi în continuare, că eu vă fac vedete pe blog. Hai cu mass-ul omule, 2 la 10, 000, cine mai doreşte, cine mai pofteşte?

scump ca un vis

2009-01-08T18:37:00.005+02:00

Nu prea îmi place să rămân mult timp într-un loc iar când zic asta îmi răsuna în minte cuvintele prietenei mele: "dar tu când ai de gând să te mai linişteşti? eu ştiu unde voi fi luna viitoare, tu azi eşti acolo, mâine eşti în alt loc şi nici măcar nu ştii unde vei fi după trei luni"! Nici nu m-am obosit să îi raspund. Imi place aşa cum sunt, îmi place că am gărgăuni la cap(cum zice tata), că vreau să văd locuri şi îmi place când îmi schimb locaţia "şederii". Adica voi nu v-aţi plictisit să mergeţi 10 ani la acelaşi supermarket, să vedeţi aceleaşi vânzătoare supărate pe viaţă şi pe codurile de bare, acelaşi parc cu aceleaşi scrânciobe rupte de 20 de ani, aceeaşi vecini care se crizează când asculţi muzica "la macsim"?

Nu v-ar plăcea să mergeţi la alt supermarket, să cunoaşteţi, mă rog "cunoaşteţi" vânzătoare noi, să aveţi vecini şi mai enervanţi şi să simţiţi că faceţi lucruri noi?
De aia într-o seară am căzut rău de tot pe gânduri, plus că bineînţeles mă plictiseam şi mi-am amintit de o poză dintr-un power-point ce mi-a l-a trimis un prieten foarte bun, mai demult. Bine, el îmi trimite cam des power-point-uri, unele îşi iau delete imediat, altele avansează pe desktop, altele cât de cât bunicile îşi fac veacul în "my documents-"chestii". În poză era o apă. Turcoaz, clară, curată şi îţi dădea senzaţia că e şi caldă. Erau nişte căsuţe, erau palmieri, era nisip. Şi dacă nu vă aduceţi aminte cu ce v-am înnebunit astă vară, I love palms.
Na-vă şi poză ca să mă credeţi pe cuvânt:

Da, stiu că nu pare reală. Buuuutttt, it iz:D. Aşă că m-am gandit eu aşaaaaaa să văd pe unde e "căsuţele" alea, cu ce aş putea ajunge acolo(cu avionul, dahhh, ma rog), cât aş putea sta, cu cine aş putea merge, ce aş putea face. Nu că nu aş avea atâtea proiecte de terminat şi pentru atâtea examene de învăţat. Dar e mult mai fascinant să visezi.

Căsuţele sunt în Polinezia Franceză şi anume în Tahiti. Nu mi-a luat decât vreo 30 de minute să-mi dau seama unde soacra-mea îs insulele astea pentru că pe toate hărţile ce le-am găsit nu arăta decât apa în jur.Şi avertizari de rechini(say what?). Dar am aflat. La jumătatea distanţei dintre S.U.A şi Australia în Oceanul Pacific sunt căsuţele.
Boon, mai iau o gură de apă şi continuui. Staţi bine?Partea cea mai frumoasă vine acum.
O noapte într-o căsuţa de aia care apropo, în limbaj "turistic", "tahitiez" şi "tare-scump" se intitulează "bungalow" sau "villa" sau "dă-ti adină două palme", costăăăă, pam pam pam.....650 de dolari. Pe noapte. O persoană. Stop că să puteţi leşina liniştiţi.

V-aţi revenit, pot continua? Bunn. Întru-cât mergi practic până la capătul lumii, dacă stai să te gândeşti că pleci din România, biletul de avion costă EXACT ca şi cum ai merge până la capătul lumii, 1,700 de dolari. Clasa economic că doar nu vă trebuie "icre" şi "şampanii" nu-i aşa:-W?
Deci tragem linie şi ne gandim că stăm cam 10 zile dacă tot dăm "un" ban dom'le şi adunăm şi adunăm şi adunăm şi strigăm bingo. Cifra estimativă pentru o vacanţă de 10 zile în Tahiti, în căsuţe, lângă palmieri esteeeeee=>10,000 de dolari. Bineînţeles mă puteţi contrazice oricând dacă o să gasiţi voi oferte mai ieftine.
Io m-am hotărât.Mammmaaaa I'm going in Tahiti!
Dar până mă duc vă mai ataşez o poză. Să o aveţi acolo pentru zile negre.

walking back in time

2009-01-07T20:53:00.003+02:00

Je suis back

2009-01-05T20:22:00.010+02:00

Daaaa, m-am întors din vacanţă. Deja mi-am umplut biroul de bileţele şi cursuri şi proiecte. Care desigur aşteaptă să se apuce cineva şi de ele. Dar primul pas, m-am gandit eu aşa bem un ceai. Nu-i grabă. Mutăm toate enumerate mai sus mai la dreapta, că mă enervează să le vad cum strigă la mine să fac ceva UTIL cu ele.

Deschidem folderul cu pozele de la Crăciun şi Revelion şi ne deprimăm. Nu am precizat că am dus acasă la mama sărbătorile astea un exemplar blond, plinuţ, un pic mai înalt ca mine din S.U.A. Colega mea de cameră Alison.Vă gândeaţi la altceva?Nu.Bun.
Pozele din avion; în care desigur se miră ce "small" îs avioanele noastre. Că ei în U.S au mamaieee ditamai rachetele spaţiale de nu ştiu câte locuri.Whatever.

După aia, de ce aveţi steagurile (murdare, rupte, decolorate şi amestecate între ele) coborâte?A murit cineva? Că la ei în U.S. numai dacă moare cineva sunt coborâte. I-am afişat imediat faţa mea de"mulţumeşte-te că mai sunt că de obicei îşi fac concetăţenii noştri rromi haine de nuntă din ele".

În aeroport:"dar astea sunt colinde ce se aud"?La noi în ţara inteligenţilor nu se aud colinde în aeroport". Normal, ce, voi ştiţi să cântaţi colinde? Pentru toate întrebările tâmpite de pănâ acum a plătit americanski a mea, întru-cât au ţinut-o la control paşapoarte vreo 15 minute, de parcă ar fi fost nevasta lui Bin Laden şi membru de onoare în Al Quaeda. În timp ce eu savuram colindele româneşti, accentul ardelenesc şiiiiiiiii ieşitul din Roaming.

Mda...next.Clujul.
"Dar astea sunt autobuse"?Nu, de fapt sunt maşini ale timpului, dacă ai noroc poate primeşti şi o cafea de bun venit cu autograful lui Băse pe ea. Şi da!! normal că la ei autobusele sunt aşa şi aşa şi au alea şi alea şi nu ai voie să faci aia şi aia...bla bla.
"La voi se fumează în cluburi?Ha, say what?Evident.Şi încă cât.

Piatra-Neamţ. Frig. Cred că asta e tot ce îşi aminteşte, pe lângă faptul că a nins 4 zile încontinuu de am crezut că iar ne dau aştia coduri din alea şmechere. Oricum astă vară era cât pe ce să încasăm codul roşu de inundaţii, ce veioza mea noi nu merităm măcar un cod roşu pentru înzăpeziri?
Mâncarea..
Sarmale, nu. Salată de boeuf, nu. Cârnăciori, nu. Borş, nu. Normal, la voi acolo în Statele Unite ale lui Obama nici nu aţi auzit de mâncare non-încălzită-la microunde sau de mâncare făcută-de-mama-fără-plicuri-şi-sosuri-gata-cumpărate.
Băutura...
Vin, da. Pălinca, da. Ţuică, da.Whisky, da. Lichior, da. Vin fiert, da. Absinth, tequila, bere, şampanie, cocktail-uri, da, da, da. Şi cică, moldovencele sunt beţive.Haa?Mda.

Iar turnul ăla unde ai făcut tu poză nu l-a construit Sfântul Ştefan, că de obicei sfinţii sunt ocupaţi cu alte treburi gen Doamne-Doamne, rugăciuni, rozalii, aghiazmă. L-a construit Ştefan-cel-Mare. Dar mă gândesc că ţi-ai consumat deja neuronul să ţii minte cum se zice la "muulţumeţc".

În afară de experienţele cu americanca, totul a fost previzibil. Crăciun cu familia, mâncare multă şi bună, muzică, chefuri, multă tequila şi zăpadă să ne ajungă pentru 15 ani.
Revelionul sărbătorit de 3 ori, pentru fiecare ţară reprezentată în gaşcă şi pentru verişorul meu Robert; dormit vreo două zile dupa aia, trezit, plecat la Salzburg cu jdemii de bagaje şi valize, ajuns în cameră, deschis calculator, logat pe blog şi iete-ma.

Hepi niu iăr!

...and by the way-pentru cineva-ăla care stă în mijlocul Clujului şi arată semne cu degetele nu e 50 Cent. E Avram Iancu, săracul.

2009-01-05T19:53:00.010+02:00

2009-01-05T19:52:00.000+02:00

2009-01-05T19:50:00.000+02:00

2009-01-05T19:45:00.000+02:00

Roumenia

2009-01-05T19:11:00.005+02:00

Încă mai caut varianta cu "hamburgirl". România-mereu surprinzătoare:))

nervolitic

2008-12-09T22:28:00.004+02:00

Am observat că mă enervez cam des în ultima vreme, nu că nu m-aş fi născut irascibilă, dar în ultimele săptămâni mă enervez pe mine, ceea ce din punct de vedere medical e cam...grav, pe colega de cameră, pe calculator, pe lampă, fixativ, uşă, pix, mătură. Dar, ca întotdeauna am o explicaţie pentru toate care mă enervează. De exemplu, nu e vina mea că prăjitorul de pâine nu aruncă mai repede feliile afară, în timp ce eu bat cu furculiţa în masă lângă el sau că au făcut aşa asemănător şamponul cu pasta de dinţi.

Ca să nu mai zic de colega de cameră care săraca îmi umblă toată ziua prin gânduri, pentru că bineînţeles ea e de vină pentru toate câte se întâmplă în cameră. Urmele de pantofi în cameră de la ea sunt, deşi şi eu port cizme dar acolo se văd urme de pantofi (da ştiu că de acum o dau şi în paranoie, e ok), miros tâmpit de dulce tot de la ea e. Că doar nu eu mă spăl în fiecare dimineaţă pe păr.

Bun, respiraţi. Nici nu s-a făcut 10 dimineaţa şi deja colecţia mea de "motive de enervare" e destul de groasă. Şi pusă pe categorii.

Ajung în autobus, bineînţeles după ce tocmai a plecat unul din faţa mea şi am aşteptat alte 10 minute după următorul. Aş sta jos. Nu este loc. Mă enervez. Vreau să cobor, parcă toată lumea se coalizează împotriva mea. Mă enervez. Mă dau jos, observ că am coborât cu o staţie mai devreme. Mă enervez. Iar.

Ajung la scoală. Proful e deja în sală. Mă enervez. Locurile din spate toate ocupate. Mă enervez. Mă aşez în faţa profului, să mă poată "admira" mai bine. Sunt roşie. De nervi. Începe să vorbească colegul meu. La sfârşit întrebări tâmpite. Mă enervez. Proful se uită la mine.

"Oare domnişoara ce părere are"?

Normal, mă enervez. Scuip un răspuns. Nervos. Nu pare mulţumit, dar din expresia feţei mele gen "nu-am-alt-răspuns-mai-bun-aşa-că-ai-să-te-mulţumeşti-cu-ăsta" întreabă pe altcineva.

Bucuroasă mă duc acasă. Se termină bateriile la Mp3. Evident îmi ies din minţi. Mai am 10 minute până acasă începe să plouă-ningă-burniţeze. Cum să nu te nu enervezi?

Ajung acasă. Urme de papuci în baie. Îmi ies din minţi.

Deschid calculatorul, se încarca greu, toţi au câte o treabă cu mine. Dacă am plătit aia, dacă vin acasă, dacă am examen, dacă respir, dacă sunt nervoasa, dacă trăiesc. Mă enervez. Mă apuc de citit. Colega de vis-a-vis de mine îşi face vocalizele zilnice. Tare. Vreo 2 ore. Să nu mă enervez?

Joi examen. Oral. 70 de pagini. Scrise cu 11. Fără line-spacing.

Oare să mă mai enervez?

tzuica-"welcomer"

2008-12-09T22:26:00.001+02:00

războiul nervilor

2008-12-06T20:21:00.026+02:00

Cum îţi poate strica cineva o sâmbătă după-amiază perfectă, când stai în staţie, asculţi melodiile tale preferate şi astepţi bus-ul să te duci la shopping?? Uite-aşa:

se face că nu ştie unde e nu ştiu ce pixul meu de staţie şi dacă ştii cumva cu ce autobus poţi ajunge acolo; îl dezamăgeşti frumos, totuşi vrei să auzi refernul de la melodie. Şi oricum nu eşti din Salzburg.

se gândeşte el mai bine, să vină în acelaşi autobus cu tine şi daca tot aţi avut discuţia aceasta frumoasă de ce să nu continuaţi.

află că eşti din România. Hopa, a fost şi el in Romania. Desigur că nu îşi poate aminti numele oraşului unde a fost; de fapt în gândul lui încă se gândeşte dacă era România sau Bulgaria, dar te lasă să enumeri toate oraşele din sudul ţării şi zice stop la unul care îi sună lui mai "cul".

acolo a fost şi el. Oamenii au fost răutăcioşi cu el (mă mir de ce!!), oraşul cam respingător iar preţurile destul de bune. Normal dacă a băut numai bere. Şi acum vine partea mea preferată:

"Aţi avut de curând vre-un război prin România"?

Evident ca nu, îmi ziceam eu în gând. Cretin, imbecil, nesupt la vreme de la ţâţă, ce război visezi?
"Dar când aţi avut ultimul război"?

Cotrobăind prin istoria mea de liceu băgată cu forţa de o profă care mă credea talentată la istorie îi dau răspunsul final: 1945. Pauză. În sfârşit m-am prins şi eu unde bate: oraşul în care fusese el arăta că după război. La următoarea staţie se dă jos, dar înainte ţine morţiş să îmi toarne mai departe cu beton în cap şi îmi zice:
"Eh, oricum luna viitoare plec în Brazilia pentru o lună"! Mă întorc acasă, pentru că shoppingul a fost amânat din motive bine întemeiate, deschid o ciocolată, deschid "gugălul" şi mă rog să găsesc un război mai recent de 1945 în România. Măcar aşa aş fi avut o explicaţie. Eeee, dar cine e în U.E?

Christmas bow

2008-12-05T00:55:00.002+02:00

yahu-mobil

2008-12-05T00:42:00.008+02:00

Practici oamenii prin Austria. De ce să mai scrii "stepped out" când poţi să iei laptopul cu tine:))?

O zi din viata unei studente...Erasmus!!

2008-11-24T15:51:00.004+02:00

8:30-sună ceasul....până la 8:45
8:45-în sfârsit îl aud, îl închid, îl pun să sune la 9 având convingerea că voi putea să mă grăbesc să ajung la examenul de la 10,30
9:00-închid alarma....mai stau 5 minute, 10 minute, 15....
9:20-mă enervez şi mă dau jos din pat
9:21-deschid calculatorul-nimeni interesant pe mess, aceleaşi statusuri inutile, unele mai optimiste ("what a beautiful sunny day") altele mai mult sinucigase ("să-mi bag p*** în ea de viaţă")
9:22-deschid winampul; încă am playlistul cu melodii deprimante de aseara. schimbăm.nişte amy şi nişte katy perry că să îmi revin
9:25-duş, spălat pe dinţi, îmbrăcat
9:30-încă în faţa dulapului
9:35-în faţa dulapului....bluza roşie sau cămaşa albă şi bluza neagră
9:40-tot în faţa dulapului....am avansat la pantaloni
9:45-(foarte) micul-dejun: un pahar cu apă şi 3 biscuiţi rămaşi de aseară
9:50-se trezeşte colega cu acelaşi chef de viaţa ca şi mine:"gud morning"; opreşte alarma, se întoarce pe partea cealaltă şi rămâne aşa până plec eu din cameră.
9:55-arunc un ochi pe materia pentru examen. Bineînţeles că "ştiu tot". Le arunc în geantă, lângă un pix; mă asigur că am mp3-ul;
10:00-ar trebui să mă încalţ, trebuie să prind un loc în spate, la clasa întâi, să pot comunica cu singura colegă româncă.
10:15-plec la şcoală; bineînţeles că e groaznic de frig, bag nasul în mănuşi şi mâinile în fular (mă rog, invers) şi încerc să găsesc destule motive pentru care m-am trezit "atât" de dimineaţă să mă duc la examenul ăsta...
10:25-singurul motiv găsit: 9 credite
10:30-intru în sală....toate locurile clasa "întâi" ocupate; mă mulţumesc cu un loc clasa "a 15 a" destul de în faţa, colega la 3 hectare depărtare de mine;
10:40-primim subiectele;în toate limbile, referire la mamă şi tată şi organe ale corpului; mă resemnez şi încerc să scriu ceva;
11:00-întorc capul dupa colega-proful după mine-colega de lângă mine(rusoaică) întoarce foaia....a terminat!!
11:30-ieşim, urmează desigur replici de genul: mai bine ne înscriam la japoneză, mai bine dormeam, mai bine rămâneam semestrul ăsta în România.
11:40-acasă, mess, status agresiv pentru "aceia" dintre ei cu întrebări tâmpite. deprimare şi lamentare la prietenii apropiaţi.
12:00-somn de voie, asta-i viaţa!!la cât o fi cheful ăla de la 21?

ho..ho...ho

2008-11-16T16:36:00.004+02:00

"Ninge, ninge ca-n poveşti, ohoho ho ho:((:((:(( ce bucurie."
Da, dragii mei în Salzburg a venit iarna. Bine, recunosc am minţit nu ninge. Staţi, nu aruncaţi cu rosii. Nu ninge, e adevărat, însă e îngrozitor de frig. Ceea ce nu poate decât să mă bucure, pentru că acum chiar am un motiv să beau vin fiert, punch, cioco caldă, să chiulesc de la şcoală pentru că e prea întuneric şi frig afară( nu că până acum nu găseam motive!);

În afară de asta, dacă mergi juma' de oră prin centru ( nu că în mod normal ţi-ar trebui mai mult ca să vezi tot centrul), zici că eşti într-un basm: a început "Weihnachstmarkt-ul". De la globuri de toate mărimile, culorile, mărcile, formele, până la punch de toate aromele(şi când zic toate aromele, apoi toate aromele; numai cu aromă de soacră-mia cred că nu au), pălării, ursuleţi şi alte asemenea obiecte menite să închidă gura la kinderi, braduţi şiiiiiiiiiiiiii pam pam pam....preferatul meu: patinoarul. Am fost acolo chiar şi la deschiderea "oficială", când primii au păşit direct la orizontală pe gheaţă( se poate să fi fost din cauza pariului pe care în mod răutăcios l-am pus cu unchiul meu, că 2 din 5 care intră primii vor simţi gust de gheaţa). Oricum în 15 minute era atât de aglomerat că nu aveai loc nici să primeşti un  pumn între ochi.

În rest, oraşul se umple de lumini. În sensul cel mai larg. Numai în ochi nu şi-au pus luminiţe. Dar sigur le vine şi ideea asta. Şi de chinezi. Japonezi. Nemţi. Fiecare cu 5 copii, 2 neveste, 3 cărucioare, 15,000 de sacoşe de la Louis Vuitton, Zara, Swarowski, căţel, pungi, maşină, biberoane.
Câte un român, doi, pierduţi evident, făcând referire la diferite organe de reproducere: "bă' du-te mă-n **** mea,  că nu-ţi mai dau nici un ban".
În concluzia concluziilor, că de fapt ăsta era scopul acestui blog, în Salzburg a început Crăciunul şi dacă nu sunteţi aici să vedeţi, urcaţi-vă frumos în maşina, avion, bicicletă, skateboard, pix, sanie şi haideţi:D!

iş kome aus rumenien

2008-10-26T00:24:00.009+03:00

Oameni interesanţi austriecii. Interesant de observat psihologic. Adică ce oameni normali pot avea atât calm?

E adevărat că olandezii sunt campioni la mers pe bicicletă dar nici austriecii nu sunt mai prejos. Ce femei normale s-ar urca pe bicicletă, în fustă scurtă şi pe tocuri?Şi cu gentuţă elegantă, legată strâns, să nu se piardă cu mii de cordeluţe, sârmuliţe şi şnururi?
Şi ce oameni sănătoşi la cap închid magazinele la 19? După ce (abia) le-au deschis la 10. Nu că m-aş duce eu mai târziu de 19 să cumpăr lapte şi pâine...dar totuşi...19? Nici găinile nu se culcă aşa devreme. Mă distrează o reclamă pe geamurile la ceva cofetărie-fast-food-cafenea, scrisă mare şi cu roşu pe geamuri: "jetzt, auch sonntag geoeffnet"*. Adică ce efort au făcut mititeii de ei să vină şi "domenica" la lucru.
Ca să nu mai zic că poţi să citeşti şi ziarul la semafor, chiar dacă se face verde şi nu ai plecat (situaţie când în mod normal în România erai băgat şi scos şi reintrodus de nu mai ştiai ce e cu tine), nu e nici o problema la ei. Doar se mai face verde o dată nu? În schimb îşi ies din minţi dacă mergi pe benzile lor de biciclete. Mută-te dom'le pe banda pentru pietoni daca nu îţi poţi permite o bicicletă. Sau stai în casă. Apropo de stat în casă. Slabe şanse sa mai vezi vre-un om pe stradă după ora 19. Încearcă numai să cauţi unul de sămanţă că nu ai să găseşti cât e Salzburg-ul de mare. Ciudat că nici luminile nu sunt aprinse. Unde staţi fraţilor? Ca orice om raţional şi care poate îşi pune cam mult prea multe întrebări, mă întreb unde soacra-mea staţi?În beciuri?Faceţi mici la lumânare?
Şi ce tip de germană vorbiţi voi de fapt? De aia cu gura închisă şi dinţii strânşi, dar totuşi îndeajuns de gros încât să cred că sunteţi violatori în serie? Dar totuşi sunteţi simpatici când vă prindeţi ca sunt româncă şi încercaţi voi să mă uimiţi cu geografia voastră a-spaţiala. Nu, România nu este vecină cu Italia (din fericire) şi nici nu are capitala la Sofia (din păcate). Dar, da există o ţară România, care nu e acelaşi lucru cu Menia sau Romenia sau Slavenia sau orice altă ţară mai inventaţi voi. Nemţii sunt şi ei oameni simpatici. Nu mai fiţi aşa de nervoşi pe ei, bieţii, iar americanii fac şi ei ce pot. Când zic "iş habă ghe-joked" nu înseamnă că v-au trimis undeva unde nu aţi vrea să (mai) fiţi, ci că au glumit şi ei.

Iar prenumele meu, e Adina, simplu şi curat. Nu Andina, nu Adena, nu Alina, nu Edena. Doi de "a" şi un "n". Dar nu vreau să vă forţez creieraşele.

În rest sunteţi oameni de treabă. Săritori, veseli, petrecăreţi şi dacă am noroc ştiţi şi germană literară, chiar şi engleză unii. Bine, aţi putea să vă tundeţi mai puţin "animalic", fără cocoaşe, "cresturi" şi zeci de mii de culori. Iar toamna, nu e cazul să exageraţi cu cizme, 5 fulare şi 2 căciuli, când eu încă nu am trecut de balerini, iar soarele străluceşte aşa de frumos.

Dar toate adunate, aveţi un plus. Orasul impecabil, curat, liniştit, valorificat la maxim.
Gruss Gott!!

*acum deschis si duminica