Nu am mai scris demult. Mă simt chiar vinovată şi am realizat încercând să mă loghez, că nici parola nu o mai ştiu ca înainte, cu ochii închişi. Mi-am cam părăsit blogul şi el pe mine, încercând să supravieţuiesc între serviciu şi facultăţi. Aşa suntem toţi în ultima vreme şi prin toţi, nu vreau să exagerez, referindu-mă la toţi oamenii, toţi pe care îi cunosc eu, să zicem: grăbiţi, nervoşi, în priză. Nu ştiu, dacă e chiar un lucru bun să fii tot timpul conectat la sistem, să fii tot timpul în căutare de ceva, să fii tot timpul cu ochii pe ceas. La urma urmei, viaţa în sine e un ceas, nu trebuie sa ne comportăm şi noi ca un ceas. Nu trebuie să fim mereu, "în-programaţi", fixaţi, lipsiţi de energie, robotizaţi. De ne-am găsi toţi timp să ne bucurăm de lucrurile mărunte (ştiu că e fumată deja, dar take it or leave it!), de ploaie, de tunete, de un film bun, de cei de lângă noi. De am înceta să tot găsim pretexte pentru a face diverse lucruri, de am fi mai spontani şi de nu am mai aştepta a kick in the ass că să facem ceva ce ne dorim.
Aud des replici de genul "nu am timp, nu am chef, nu am bani". Le spun chiar şi eu, de ce să fiu găină să nu recunosc. Da, le spun!!De ce? Pentru că aşa m-am obişnuit. Asa ne-am obişnuit cu toţii. Timpul este atât cât este, mai mult de câteva ore nu am avut şi nu vom avea niciodată într-o zi. Deci de ce să nu avem timp? Pentru că nu ştim ce să facem cu el, pentru că pierdem vremea gândindu-ne "oare aş avea chef?", "oare aş putea"?, "oare am voie"? Cheful- stare de moment. Iţi vine mâncând, vorba aia. Cred că e mai mult o chestie de voinţa, vrei să ai, sau nu vrei să ai chef. "Neavutul chefului" e numai un pretext pentru "nevrut".
Cât despre bani, e adevărat, dacă s-au terminat, s-au terminat. Nu poţi face alţii ciupindu-te de urechi, cu toate astea şi ei, ca şi cheful, sunt doar un pretext ca să ramai trăind aceeaşi zi.
Pentru că e aceeaşi ca cea de ieri, ziua în care nu ai făcut ceva pentru că nu ai avut chef, timp sau bani.Bye!
duminică, 20 iunie 2010
miercuri, 19 mai 2010
no mail no foto no ha ha
Voi ştiaţi ca pe yahoo mail nu poţi pune poze direct în mail? Adică să dai un copiuţ-pasteuţ acolo, lângă textul propriu zis, sau să ai ceva buton de insert picciăr, sau add sau anyyythiiinggg??Nuop, nu se poate. Mi-am stors creierii vreo săptămână şi am întrebat în stânga şi în dreapta şi am citit forumuri de geniile adunate ale it-ului. La un moment dat am crezut că am gasit soluţia şi eram veselă ca raţa-n lac, mi s-a zis că se poate dar că trebuie să alegi html în loc de plain text şi dupa aia să bagi codurile şi să scrii normal textul. Da, dar nu. Merge. M-am lăsat baltă (oare de ce se zice baltă şi nu groapă sau lac?). O să mă rezum la "attach file" şi i-aş ruga pe ăi' mari de la yahoo să pună acolo un butonel şi pentru mai neajutoraţii ca mine, să putem pune dom'le poze în mail.Gracias cu anticipatiozione.Pa!
duminică, 25 aprilie 2010
când sângele refuză să mă părăsească!!
Eram la Medicover.Asta ca să încep aşa în stil "marin predian", că tot îmi plăcea mie Moromeţii când eram mică. Mdeci, am fost să îmi chinui venele şi creierii, adică să îmi fac analizele de sânge. De fapt, că tot adusei vorba, nu ştiu de ce zicem să "ne" facem analizele de sânge, că doar altcineva ne perforează vena ca la gater, nu ne împuşcăm noi acul ăla sa radem sângele afară. Mă aşez formos pe scaunul roşu (bolnavi psihic fratee, aştia la recoltări cu mobilierul lor), întind mâna la domnişoara asistentă care îmi prezenta ustensilele...ca la fabrica de betoane-armături: "deci, e numele tău aici da"?
Eu:"ăăă, daa"?
Ea: "seringa, o scot din folie da"?
Eu: "scoate-o??"
Ea: "acul, îl scot şi pe el vezi tot din folie".
Eu: "do you have really,really, have to"?
Le înşira ea acolo pe toate, parca mă operam pe creier, scoate nu ştiu ce crengile mele de şnur, mi-l înfăşoara după mână, mă da cu spirt!!BLACK!!!
2 minute mai târziu: mă trezesc întinsă pe un pat ROŞHHHU, una din ele mă mângaia pe frunte, una îmi dădea apă, ceilalţi îşi dădeau cu părerile prinprejur: "da, păi e nemâncată de aia", "vai da ce păliduţă e", "şi e şi tare slăbuţă".
Aş fi putut să-mi pierd creierii cu 30 de secunde mai târziu-a concluzionat asistentuţa- ca să îmi poată recolta mai mult sânge, să nu trebuiască să-mi găurească şi mâna stângă. Dar cum norocul meu e dus cu grebla pe Cuejdi, a trebuit să mai îmi ia sange, IAAARR, din cealaltă mână. Aşadar, propun minţilor strălucite care studiază protoni şi adn-uri şi chimia picioarelor, să inventeze o metodă mai puţin "leşinabilă" de a recolta sânge, pentru că asta care se practică e violentă, dură şi comunistă. Am zis!
Eu:"ăăă, daa"?
Ea: "seringa, o scot din folie da"?
Eu: "scoate-o??"
Ea: "acul, îl scot şi pe el vezi tot din folie".
Eu: "do you have really,really, have to"?
Le înşira ea acolo pe toate, parca mă operam pe creier, scoate nu ştiu ce crengile mele de şnur, mi-l înfăşoara după mână, mă da cu spirt!!BLACK!!!
2 minute mai târziu: mă trezesc întinsă pe un pat ROŞHHHU, una din ele mă mângaia pe frunte, una îmi dădea apă, ceilalţi îşi dădeau cu părerile prinprejur: "da, păi e nemâncată de aia", "vai da ce păliduţă e", "şi e şi tare slăbuţă".
Aş fi putut să-mi pierd creierii cu 30 de secunde mai târziu-a concluzionat asistentuţa- ca să îmi poată recolta mai mult sânge, să nu trebuiască să-mi găurească şi mâna stângă. Dar cum norocul meu e dus cu grebla pe Cuejdi, a trebuit să mai îmi ia sange, IAAARR, din cealaltă mână. Aşadar, propun minţilor strălucite care studiază protoni şi adn-uri şi chimia picioarelor, să inventeze o metodă mai puţin "leşinabilă" de a recolta sânge, pentru că asta care se practică e violentă, dură şi comunistă. Am zis!
miercuri, 21 aprilie 2010
concediu
Mă aflu şezând în concediu (pe concediu, chiar) de vreo săptămână jumate. Nu pot sa zic că îmi merge rău, considering the fact că mănânc şi dorm toată ziua. Ca să ignorăm drumul făcut până la mâncare şi întorsul în pat. Mai un film, mai un documentar (mi-am petrecut ieri juma' de zi pe National Geographic), o veche pasiune de a mea. Când eram prin generală-liceu şi toţi erau înnebuniţi după activităţi gen cafele în craşme, chiulit peste garduri, meciuri de fotbal şi de wrestling, eu eram cu ochii piuliţă la documentare. Mi se păreau interesante şi ţineam de cuviinţă să îi informez şi pe ai mei, care obosiţi fiind după 10-12 ore de muncă trebuiau sa fie zgâriaţi pe ureche: "să vezi mami, Napolen a fost de fapt otrăvit, şi bomba aia de la Hiroshima de fapt nu a fost bombă, că a fost complot". Bineînţeles că primeam răspunsuri însoţite de căscături şi probabil replici interioare gen "e mică şi ea". Oricum, băieţii (şi fetele, hi hi) de la National Geographic fac aceeaşi treabă bună, pe care o făceau şi când eram eu mai mică.
În rest încerc să îmi dau seama de sensurile de mers prin oraş (doar nu credeaţi că scriu un post în care să NU comentez ceva). Vreau să spun că au eliminat toate semafoarele posibile. Dacă au mai rămas 3 ar fi demenţional. În rest, în toate intersecţiile sensuri giratorii, din alea cu bidoane de apă sau ce o-r fi având în ele, rosii şi albe, ca la mama zmeului sălbatic din praznic. Plus că toate trecerile de "petoni" sunt în alte părţi. Mă trezesc aşadar trecând aiurea cu maşinile în fundul meu şi cu sormea tragând ca de deţinuţi "treci încoace, trecerea e mai încolo", deşi na, am traversat pe acolo pe puţin 15 ani. Anywaaay, nu mă deranjează că e total dezorientant să mergi prin oraş pe jos, cu maşina nu mai zic, cui care dă când prioritate, până la urmă tot cu "Datul jos din maşină şi gesticulatul maimuţesc te salvează", ci aspectul estetico-arhitectural al acestor bidoane făcute sensuri. Nişte copăcei drăguţi, nişte ghivece mai mari cu flori, nişte străturele cu plante, nema, nu am auzit noi pe la primărie, dar lasă e bine că aveţi bani de săpat tăăăt oraşul dintr-un hăt în altul, parcă faceţi tuneluri să declarăm război Bacăului, că prea se mergea hârtiuţă şi făceau băieţii liniuţe cu Ticourile.
Totuşi 10 pentru decoraţiile de Paşti. Drăguţele şi de bun gust, not too much, nici prea puţin, un iepuraş-urs panda cu un ou pe acolo ameţit, nişte lumânărele-becuri, coşuleţo-saci simpatici.That's all for today!!Tha tha!
În rest încerc să îmi dau seama de sensurile de mers prin oraş (doar nu credeaţi că scriu un post în care să NU comentez ceva). Vreau să spun că au eliminat toate semafoarele posibile. Dacă au mai rămas 3 ar fi demenţional. În rest, în toate intersecţiile sensuri giratorii, din alea cu bidoane de apă sau ce o-r fi având în ele, rosii şi albe, ca la mama zmeului sălbatic din praznic. Plus că toate trecerile de "petoni" sunt în alte părţi. Mă trezesc aşadar trecând aiurea cu maşinile în fundul meu şi cu sormea tragând ca de deţinuţi "treci încoace, trecerea e mai încolo", deşi na, am traversat pe acolo pe puţin 15 ani. Anywaaay, nu mă deranjează că e total dezorientant să mergi prin oraş pe jos, cu maşina nu mai zic, cui care dă când prioritate, până la urmă tot cu "Datul jos din maşină şi gesticulatul maimuţesc te salvează", ci aspectul estetico-arhitectural al acestor bidoane făcute sensuri. Nişte copăcei drăguţi, nişte ghivece mai mari cu flori, nişte străturele cu plante, nema, nu am auzit noi pe la primărie, dar lasă e bine că aveţi bani de săpat tăăăt oraşul dintr-un hăt în altul, parcă faceţi tuneluri să declarăm război Bacăului, că prea se mergea hârtiuţă şi făceau băieţii liniuţe cu Ticourile.
Totuşi 10 pentru decoraţiile de Paşti. Drăguţele şi de bun gust, not too much, nici prea puţin, un iepuraş-urs panda cu un ou pe acolo ameţit, nişte lumânărele-becuri, coşuleţo-saci simpatici.That's all for today!!Tha tha!
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)